România este în sărbătoare, în anul în care se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire. Politicienii deja pomenesc de ceva vreme centenarul, vorbind despre manifestări şi departamente.
La ceas aniversar, trebuie să ne întrebăm unde am ajuns după 100 de ani, dar mai ales ce facem cu viitorul nostru, cum va arată și cum vom construi România următorilor 100 de ani.
Din păcate, deocamdată avem peste 5 milioane de oameni care se zbat aici în sărăcie. La fel de adevărat este și că avem comunități care funcționează, care sunt exemple de bună practică, pe care ar trebui să le multiplicăm la nivel național.
O călătorie sinceră prin România reală, marca Alex Dima.
România 2018. Anul centenarului. Au trecut 100 de ani de la Marea Unire. Din păcate, însă, țară noastră ascunde după dealurile ei și oameni care își duc viața mai rău decât acum un secol.
Într-o casă care abia se ține pe picoare, într-un sat din Botoșani, familia Hariaga trăiește de pe o zi pe alta. 2 adulți și 5 copii locuiesc într-o odaie și singură dovadă că suntem în secolul 21 este televizorul care merge toată ziua.
”Ne descurcăm. Cum putem. Ce pâlpâie în oală … aia. Piureu de cartofi.” Nu au bani de lemne, în sobă îndeasă tizic, un amestec de găinaț și paie.
Cei doi soți nu lucrează, trăiesc dintr-o pensie și din alocațiile copiilor, într-o lume a lor, care pare incredibilă, dar pentru aceste locuri este o realitate cruntă. Peste drum altă familie, aceeași poveste. Nimeni nu muncește, iar copiii rar termină 8 clase în aceste locuri.
Mama, doamna Cloșcă, nu pare prea afectată că fiul a abandonat școala. Mai are alți 10 copii. Mulți sunt mici, soțul a plecat de acasă, iar ei trăiesc acum doar din alocații.
Comuna Dăngeni a fost până acum 28 de ani una dintre cele mai bogate din județ. Mărturie stau încă ruinele fostului C.A.P. Oamenii nu mai au pământ. Ori l-au vândut ori l-au dat în arendă pe nimic și sărăcia mustește aici la tot pasul. Din peste 3000 de locuitori, doar 200 sunt angajați, o bună parte dintre ei la stat.
Privind la acești aceste locuri, n-ai cum să nu te gândești la mai marii țării, care, cu tremur în glas, vorbesc despre Centenar și români.
În comuna botoșăneană Dimacheni, primarul este la al 5 lea mandat.
Anul trecut, conducerea primăriei a fost acuzată că și-a mărit salariile, iar instituția a rămas în luna august fără bani. Primarul neagă, dar recunoaște că pentru a supraviețui a folosit în 2017 banii din bugetul pe 2018, iar asta înseamnă că în curând primăria rămâne din nou fără bani.
Ștefan Cojocaru, primar Dimacheni: ”Noi suntem comuna care nu realizăm venituri prorprii. Eu nu am niciun agent economic.”
Costică Macaleți este președintele Consiliului Județean. E relaxat și vede jumătatea plină a paharului: în istorie și credință Botoșaniul e un nume.
Costică Macalței, președinte CJ Botoșani: ”Este județul cu cele mai multe personalități din țară. Un număr de 271 de mari personalități…începând cu Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian, matematicienii Pilat, Harte, Teoctist Patriarhul…
Suntem județul cu 2 sfinți. Singurul. Sfântul Iacob Hozevitul de la Horodiștea…și Sfântul Onufrie. De la schitul Vorona acolo unde a ucenit și patriarhul Teoctist.”
Îl lăsăm și ne întoarcem în Dimacheni. Comuna are 1400 de suflete, dintre care 230 sunt copii. Grav este că mulți dintre ei nu pleacă la studii mai departe și își îngroapă viețile aici.
Asta înseamnă 140 de copii, care rămân aici fără viitor. Într-un studiu al Băncii Mondiale se arată că peste o treime din copiii României trăiesc în sărăcie. Iar asta ne clasează la coada Europei la acest capitol.
One Comment