Sfântul Atanasie cel Mare s-a născut în anul 295, în Alexandria Egiptului, din părinți creștini. La 8 iunie 328, Sfântul Atanasie cel Mare a ocupat scaunul Patriarhiei din Alexandria, deși nu avea decât treizeci de ani. Cu trei ani mai înainte se ținuse la Niceea cel dintâi Sinod Ecumenic care osândise erezia lui Arie.

Vestitul părinte al monahismului s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251, ca fiu al unor ţărani creştini înstăriţi; aici a învăţat să practice credinţa, mergând des la biserică. După moartea părinţilor săi – Antonie avea pe atunci vârsta de 20 de ani -, întrebându-se care este calea lui în viaţă,

 Din Faptele Apostolilor (12, 1-11) aflăm că în anul 42 d. Hr, regele Irod Agripa a poruncit ca Sfântul Apostol Petru să fie întemniţat şi legat în lanţuri. Petru este dezlegat şi eliberat de un înger. Lanţul cu care a fost legat Petru tămăduia neputințele şi gonea duhurile cele viclene, iar cel ce se atingea

Sfântul Pavel Tebeul, cuvios nevoitor între anii 227-341, este considerat, în istoria monahismului, drept primul ascet care s-a retras în „cele mai dinăuntru ale pustiei”, primul eremit sau pustnic. Sfântul Pavel Tebeul este sărbătorit de către Sfânta Biserica în data de 15 ianuarie. El era din Tebaida de Sus, din Egipt, având multe bogăţii şi

Primii creștini au apărut în Iviria (veche denumire a Georgiei) încă în anii 40 după Hristos. Totuşi, Evanghelia a devenit cunoscută tuturor mult mai târziu, începând cu secolul al IV-lea, prin propovăduirea Sfintei Nina, „cea întocmai cu Apostolii”. Ea a fost numită astfel datorită sacrificiului întregii vieţi pentru creştinarea Georgiei. Sfânta Nina (în limba georgiană

Cuviosul Iacob se născu şi crescu în marea cetate a Nisibei, asemeni sfântului mucenic Dometie (pomenit la 7 august) și sfântului cuvios Efrem Sirul (pomenit la 28 ianuarie). Şi iubind viaţa cea paşnică şi liniştită se retrase în munţi şi se supuse vitejeşte lipsurilor pustiului, vara fiind ars de soare, iarna chinuit de ger şi

 Cuviosul parintele nostru Teodosie era de fel din satul Mogarisos din Capadocia; tatal sau se numea Proeresie si mama sa Evloghia, si erau amândoi credinciosi si cucernici. Teodosie a intrat în viata calugareasca, si luând haina aceasta, a pornit spre Ierusalim, când se adunase la Calcedon Sinodul al patrulea Ecumenic, în anul 451; si trecând

 S-a născut în anul 1816, în zona Bacăului, fiind crescut de mama sa care a rămas văduvă. În jurul vârstei de 20 de ani intră ca frate în mănăstirea Căldăruşani. După o perioadă de pregătire în care s-a deprins cu rugăciunea, privegherea, postul şi ascultarea, stareţul l-a tuns în monahism punându-i numele Alipie. Auzind de

  Cetatea armeană Melitina a fost scăldată în sângele creștinilor, asemenea întregii Armenii. Întâiul sânge vărsat pentru Hristos în cetatea aceasta a fost al sfântului Polieuct în anul 259, în vremea stăpânirii lui Valerian. În Melitina se aflau doi prieteni: Nearh și Polieuct. Amândoi erau căpetenii de oaste, Nearh era creștin, iar Polieuct era încă păgân, însă

 Cuviosul Gheorghe, ale cărui moaşte sunt cinstite la mănăstirea din pustiul Hozeva, s-a născut în Cipru, pe la jumătatea secolului al VII-lea. După moartea părinţilor, vrând să devină monah, Gheorghe a luat o parte din avere şi a împărţit-o săracilor, apoi s-a dus în Ţara Sfântă, unde se nevoia un frate de-al său mai mare,

Sfantul Ioan a fost Proroc si Înaintemergator fata de Mantuitorul Iisus, in toata viata si stradania lui. Mai intai, Sfantul Ioan este pecetluit cu aceasta chemare inca de la venirea lui pe lume, printr-o nastere minunata si vestit de inger (Luca 1,17, 76); apoi, inca de foarte tanar, el este un Prooroc al pocaintei. El

Toate bisericile din Botoșani au fost arhipline în ziua Botezului Domnului. Și la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, sute de credincioși au participat la Sfânta liturghie, după care preotul paroh Petru Fercal a oficiat slujba de sfințirea mare a apei, după care a binecuvântat pe cei prezenți cu agheasmă. După slujbă, credincioșii au luat apă sfințită,

Domnul nostru Iisus Hristos, după întoarcerea Sa din Egipt, vieţuia în Galileea, în cetatea Sa, Nazaret, unde crescuse, tăinuindu-şi înaintea oamenilor puterea şi înţelepciunea dumnezeirii Sale, până la vârsta de treizeci de ani, pentru că nu era îngăduit cuiva dintre iudei, mai înainte de 30 de ani, să aibă rânduiala de dascăl sau de preot.

Astăzi, lăsând Betleemul, să alergăm la Iordan, în pustie, acolo unde strigă ca o trâmbiță gura Sfântului Ioan Botezătorul și ca pentru botez să ne pregătim, cu mărturisire curată a păcatelor, cu căință pentru cele făcute, cu haine albe pentru botez și cu stâlpări de fapte bune. Ca orice noi veniți la Iordan, așa și

Sfânta Genoveva era o simplă fată de ţăran, născută în oraşul Nanterre din Franţa. Într-un zi, în oraşul Nanterre a sosit sfântul Germain din Auxerre (arhidiacon de Auxerre), care era în drum spre Marea Britanie. El s-a oprit în sat şi a ţinut o predică în care le-a vorbit oamenilor despre Dumnezeu. După ce a

  Sfântul Serafim de Sarov s-a născut in 1759, în oraşul Kursk, dintr-o familie de negustori. A început viata monahală în manastirea Sarovului, la vârsta de 19 ani. A fost tuns monah când avea 27 de ani şi, curând dupa aceea, hirotonit diacon. La 34 de ani a fost hirotonit preot şi a fost numit

Marele ierarh şi dascăl Vasile cel Mare s-a născut în Cezareea Capadociei, din părinţi creştini. Mama sa Emilia era fiică de martir, iar bunica sa Macrina era o femeie cu frica lui Dumnezeu. Amândouă    l-au crescut pe Vasile în focul dragostei pentru Hristos. Tânărul Vasile era dăruit de Dumnezeu cu minte ageră şi cu suflet

 Sfânta Melania a trăit pe vremea împăratului Honoriu (Flavius Honorius, 384-423). Purtând numele bunicii dinspre tată, Sfânta Melania s-a născut într-o familie din înalta societate, posesoare a unei averi imense. Părinții ei, Valerius Publicola și Caeionia Albina, făceau parte din oamenii de vază din senatul romanilor. Ei au avut doi copii: un fiu pe care

 Sfânta Anisia s-a născut la Tesalonic, din părinţi nobili şi bogaţi, cetăţeni de frunte ai cetăţii. Ea a fost crescută cu mare evlavie întru toată curăţia Credinţei Creştine. Rămânând orfană de la o fragedă vârstă, ea s-a închinat pe sine cu totul rugăciunii şi cugetărilor dumnezeieşti în propria ei casă. Arzând de dragoste pentru Hristos,

 Fuga în Egipt dă  o lecţie de elementară prudenţă, venită prin înger de la Dumnezeu-Tatăl, lecţie acceptată fără şovăire, cu totală supunere şi smerenie, atât de Iosif, cât şi de Maria. Această fugă este o pildă concretă de înţelepciune si prudenta. Pruncul trebuia sa fuga si sa se duca în alta tara, ca orice om;