CALENDAR | Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi

Sfântul Ierah Leontie s-a născut din pă­rinţi creştini in oraşul Rădăuţi la începutul secolului al XlV-lea. Mergând cu părinţii săi la biserică a fost cuprins de o mare dragoste faţă de casa lui Dum­nezeu, unde mai apoi mergea zilnic şi asculta cu toată luarea aminte întreaga slujbă. Părinţii din obştea catedralei văzându-l cu atâta dragoste pentru casa lui Dumnezeu, l-au pri­mit în obştea lor, unde fericitul Leontie arăta râvnă şi smerenie. Pentru viaţa lui duhovnicească a fost călugărit primind numele de Lavrentie. Luând binecuvântare de la stareţul obştei s-a îndreptat către un loc sihăstresc, nu de­parte de Putna, unde erau câţiva sihastri. Mitropolitul Moldovei de atunci, losif Muşat, aflând de această vatră sihăstrească cu rânduială prea frumoasă a mers şi a sfinţit bi­serica acelui schit şi odată cu aceasta a hirotonit în preot pe cuviosul Lavrentie, numindu-l tot atunci egumen. Aici, în această cuvioasă obşte, vine să se nevoiască şi cuviosul Daniil Sihastrul sub povaţa părintelui său duhov­nicesc Lavrentie. Înfiinţându-se scaun episcopal la Rădăuţi, în timpul lui Alexandru cel Bun, Cuviosul Lavrentie este chemat la înalta vrednicie de ie­rarh. Arhiereu fiind nu a încetat nici o clipă nevoinţele sihăstreşti, în chilia sălaşului său episcopal. A sfin­ţit biserici şi a hirotonit preoţi şi diaconi pentru toate bise­ricile unde era trebuinţă, veghind la păstrarea rânduielilor canonice. După ani mulţi de arhipăstorie, s-a reîntors la mănăstirea sa, Laura. Aici a cerut să i se dea schima cea mare primind numele de Leontie nevoindu-se zi de zi şi ducând cu ade­vărat viaţă de înger în trup. Cunoscându-şi dinainte sfârşitul vieţii sale pământeşti a chemat întreg soborul pentru a le da ultimele sale poveţe părinteşti, a rânduit ca egumen al acestei sfinte mănăs­tiri pe cel mai apropiat ucenic al lui, cuviosul Danii! Si­hastrul şi binecuvântându-l a adormit în Domnul întru nă­dejdea învierii şi a vieţii veşnice. În anul 1639, racla cu sfintele moaşte au fost ascunse din calea năvălitorilor, fără să se ştie până astăzi locul. Amintirea faptelor sale minunate a rămas până astăzi. Satul Laura, unde a fost mănăstirea în care s-a nevoit sfântul Leontie pe când era egumenul mănăstirii, înainte de a fi chemat la treapta arhieriei, îi poartă numele; acest nume de Laura era tocmai numele acelei mă­năstiri.

Cu rugăciunile sfântului ierarh Leontie, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru miluieşte-ne pe noi. Amin.

 

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul www.GazetaBT.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Share This Article:

close