În Sfânta Scriptură, boala este înţeleasă, în primul rând, ca o alterare a sănătăţii, iar din acest punct de vedere, ea poate cuprinde infirmităţi ale sufletului şi ale trupului. Bolnavii cer vindecare de la Iisus Hristos, iar ucenicii Lui vindecă prin puterea dată lor de Dumnezeu. Sfânta Evanghelie ne arată cât de importantă este activitatea de vindecare a Mântuitorului: „Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor” (Matei 9, 35). Întotdeauna în jurul lui Iisus se aflau oameni care veneau la El pentru vindecare sufletească şi trupească. Vindecările săvârșite de Mântuitorul Hristos sunt semnele prezenţei Împărăţiei lui Dumnezeu în lume, semnele începutului eliberării omului de păcat, de suferinţă şi de moarte. Puterea vindecătoare de păcat şi de boală a fost dăruită de Iisus Hristos ucenicilor Săi, adică Bisericii Sale. Astfel, harul vindecător al lui Hristos este lucrător prin preoţii Bisericii şi prin puterea rugăciunii Bisericii întregi, după cum se vede mai ales în Taina Pocăinţei şi Taina Sfântului Maslu. Biserica este, în primul rând, un spital pentru vindecarea de păcate. Taina mântuirii omului în Hristos, ca taină a pocăinţei şi a iertării păcatelor, a fost pe deplin descoperită de Hristos ucenicilor Săi şi Bisericii Sale după Învierea Sa din morţi. Puterea de a ierta păcatele aparţine numai lui Dumnezeu, dar în iubirea Sa milostivă, nesfârşită şi negrăită pentru oameni, Hristos dăruieşte Bisericii Sale această putere sfântă şi mântuitoare. Puterea de a ierta păcatele este puterea de a salva pe oameni de osânda veşnică. În acest sens, Sfântul Efrem Sirul spune că Biserica est locul unde sunt salvaţi cei condamnaţi la moarte. De ce? Pentru că plata păcatului este moartea. Orice om păcătos este un om condamnat la moarte spirituală veşnică, la despărţire de Dumnezeu, dar prin pocăinţă şi prin iertarea păcatelor care se dobândeşte prin Taina Sfintei Spovedanii sau a Mărturisirii şi iertării păcatelor în Biserică, omul condamnat la moarte poate deveni candidat la viaţa veşnică și cetăţean al raiului. Păcatul ne desparte de Dumnezeu, însă pocăinţa ne întoarce spre El, iar Sfânta Împărtăşanie ne uneşte cu Dumnezeu Fiul, Mântuitorul lumii. Taina Spovedaniei este Taina căinţei și a regretului pentru păcate, a mărturisirii păcatelor şi primirii iertării de păcate. Sfânta Taină a Pocăinţei are trei dimensiuni distincte, dar complementare: mărturisirea păcatelor, primirea iertării păcatelor (sau dezlegarea de păcate) şi împăcarea omului cu Dumnezeu, cu Biserica şi cu el însuşi, cu propria sa conştiinţă. În acest sens, Sfânta Taină a Pocăinţei este o lucrare de eliberare, înnoire şi creştere spirituală. Să-i mulţumim mereu lui Dumnezeu pentru marele dar al pocăinţei şi al iertării păcatelor dat oamenilor prin iubirea Lui smerită şi milostivă.
