SPORT | GRECIA a învins ROMÂNIA cu 3-1 în prima manşă a barajului pentru CM 2014

Pragmaticii greci au marcat de trei ori în poarta lui Lobonţ şi puteau să mai înscrie cel puţin o dată în repriza a doua. Mitroglou a confirmat forma senzaţională pe care o traversează în faţa unor tricolori penibili în defensivă

Somnul din ultima noapte a fost mai agitat decât de obicei. Dimineaţa ai aşteptat-o cu nerăbdare, chiar dacă ţi-a umplut mintea de întrebări: “Îl joacă pe Stancu? Iar rămâne Maxim pe bară?”. Ai analizat fiecare opţiune şi ai încercat să te familiarizezi cu numele jucătorilor greci: “Salpingidis… Katsouranis” De Mitroglou ai tot auzit. Apoi ai căutat prin dulap tricoul ăla galben al naţionalei. Realizezi că au trecut ani buni de când nu ţi-ai mai îmbunătăţit colecţia, dar vina e tot a lor, a jucătorilor care nu au mai oferit vreun motiv de bucurie de prin 2008.

Biletele rupte după minutul 20

Tribunele modernului “Karaiskakis” se transformă la 21:45 într-un imens drapel al Greciei. Mai puţin un colţ de peluză în care românii aprind torţe şi se fac auziţi printre fluierăturile elenilor. La prima fază a meciului, Mitroglou  – atacantul al cărui nume a fost pronunţat obsesiv în ultimele săptămâni – cere penalty! A căzut singur de lângă Gardoş, iar Proenca nici nu-l bagă în seamă. Peste două minute, Torje centrează de lângă Holebas, dar Marica nu e atent, iar mingea-i sare din picioare direct în braţele portarului. “Hai că suntem pe ei!”, îţi spui când vezi şutul bun al lui Torje (8). Puţin pe lângă, dar nu-i nimic, important e că suntem acolo, în faţă. Oricum, nu e ca şi cum cineva se aştepta la goluri rapide într-un Grecia – România, meciul văzut drept cel mai anost din play-off.

Din primul sfertul de oră, acela în care echipele ar trebui să se tatoneze, a mai rămas un minut. E lovitură liberă pentru greci din lateral stânga. Deja ai înţeles că bărbosul Samaras e cu o clasă peste ai săi colegi. Şi asta doar din modul în care controlează mingea. El bate. O face prost, resping tricolorii. Se iese în bloc din apărare şi nu există reacţie la mingea pe care Salpingidis o trimite de la 40 de metri peste toată apărarea noastră. La marginea careului, cu un pas în offside, stă Mitroglou! Da, iar Kostas Mitroglou, cel care pune un “lat” simplu şi înscrie (14).

Dai cu pumnul în masă până când grecii faultează aproape de careul lui Karnezis. Bate Torje, de undeva din lateral stânga, şi pe “Karaiskakis” e linişte. La prima vedere, mingea se duce prost, dar la a doua bară apare inspirat Stancu. “Motanul” scapă de marcajul lui Torosidis şi înscrie cu o lovitură de cap. N-ai timp să te bucuri. Colegul lui Lobonţ de la Roma, “comisarul” Torosidis primeşte mingea în careul nostru. E lansat excelent de Samaras, cel care printre plete îl vede pe colegul său fără marcaj. Cristi Tănase ar fi prin zonă, dar nu pare să înţeleagă mare lucru. “Toro” centrează pe linia de şase metri, Goian şi Gardoş nu ajung la minge. O face însă Salpingidis. El e omul meciurilor importante. A dat golul calificării din barajul cu Ucraina din 2009 şi loveşte şi acum. E mic, dar iute şi eficient. Prea eficient am spune noi şi pariorii care după doar 20 de minute îşi aruncă biletele la coş. Aşa-i că nimeni nu se aştepta la trei goluri într-o singură repriză?

Pe ăsta cum îl mai oprim?

Ţinem de minge după gol. Ok, şi la ce ne ajută dacă ne tremură picioarele de fiecare dată când ne apropiem de careul grecilor? Jocul se leagă greoi pentru că la mijloc nu există o minte limpede. Bourceanu vede un “galben” care-l scoate din calcule pentru retur şi singura speranţă de luciditate e în banda dreaptă, la Torje. N-o juca la Espanyol, dar la Pireu se mişcă cel mai bine dintre tricolori. Încercăm să atacam sau ne minţim că o facem. E prea fină linia pentru a găsi răspunsul. Până ne hotărâm ce avem de gând să facem, îl privim pe Samaras cum execută o lovitură liberă. Şi ne uităm toţi. Şi cei din teren, şi cei din tribună, şi cei din faţa televizorului. Cei de la TV ar vrea să-l marcheze pe Mitroglou, dar nu pot. La fel şi cei din tribună, dar nici ei n-au cum. Şut din 10 metri deviat de Goian şi ne uităm la tatuatul Kostas cum “împuşcă” pentru a doua oară. Lazăr condimentează şi el o seară dezastruoasă cu un gest stupid: ia primul două “galbene” în 3 minute şi va lipsi în retur, alături de Bourceanu.

Şi ne prăbuşim. Cel puţin până marţi, când trebuie să sperăm din nou. Să scoatem acelaşi tricou vechi din dulap şi să ne aşezăm în tribune sau în faţa televizorului.  Poate până atunci vom găsi şi argumentele pentru care ar trebui să credem. Acum, la cald, ele nu par să existe.

Sursa: prosport.ro