Calendar

Sfânta Monica, ocrotitoarea soțiilor și a mamelor necăjite

Sfânta Monica s-a născut în anul 322 în Tagaste, Africa de Nord. Părinţii ei erau creştini, dar nu avem prea multe date despre copilăria ei. A fost căsătorită cu un funcţionar păgân numit Patritius, aprins din fire şi cam imoral. La început, soacra sa nu o plăcea, dar Monica s-a făcut plăcută prin firea ei blândă. Spre deosebire de multele femei care erau bătute de soţi în acele vremuri, ea nu era bătută pentru că ştia să tacă, „punând strajă gurii ei” în preajma lui. Sf. Monica şi Patritius au avut trei copii: Sf. Augustin, Navigius şi Perpetua. Dar faptul că soţul ei nu a lăsat-o să-i boteze i-a cauzat multă durere. Ea şi-a făcut probleme pentru Augustin, care trăia cu o tânără în Cartagina şi avea un fiu nelegitim cu aceasta. Rugăciunile sale stăruitoare şi lacrimile nesfârşite pentru fiul ei l-au înduplecat în cele din urmă pe soţul ei să se convertească la creştinism înainte de a se stinge din viaţă. Însă Augustin continua prin viaţa pe care o ducea, să se îndepărteze de Hristos. Într-o zi, Augustin citea Noul Testament într-o grădină şi s-a hotărât să lase în urmă „lucrurile celui rău” şi „să se îmbrace în Domnul Iisus Hristos”. A fost botezat în ajunul Paştilor în anul 387. După ce a fost botezat Augustin şi mama lui au plănuit să meargă în Africa. S-au oprit să se odihnească în Ostia unde Sf. Monica s-a dus la Domnul la vârsta de 56 de ani. Ea a fost îngropată în Ostia şi sfintele ei moaşte au fost transferate în cripta unei biserici în sec. al VI-lea. Nouă secole mai târziu, moaştele Sf. Monica au fost duse la Roma.

 

Sfânta Monica, ocrotitoarea soțiilor și mamelor necăjite

VEDENIA FERICITEI MONICA

 

Sf. Ioan Iacob Hozevitul, “Din Ierihon catre Sion”

 

La fereastra dinspre mare

Sub al nopţii cer senin

Stă cu maică-sa de vorbă

Fericitul Augustin.

În convoiul lor spre ţară

Au venit de la Milan,

Poposind în vremea nopţii

La al Romei vechi liman.

Jos în tihnă lumea doarme,

Luna sus le stă zâmbind,

Îmbrăcând pământ şi mare

Într-o pânză de argint.

Dar trecând puţină vreme

Se opresc din vorba lor,

Căci o tainică uimire

Le răpeşte mintea-n zbor.

Augustine prea iubite,

Dumnezeu m-a prevestit

Că, în drumul vieţii mele,

Mă apropii de sfârşit.

În tăcerea cea adâncă

Ochii lor acum privesc

Spre lumina veşniciei

De la Tronul cel ceresc.

Multă vreme nici o vorbă

Nu rosteşte gura lor;

Nemişcaţi rămân, avându-şi

Chipul tainic, visător.

Sub ninsoarea de lumina,

Augustin şi maica lui,

– În uimirea lor cea sfântă –

Par a fi nişte statui.

Când îşi vin apoi în fire,

Pogorându-şi ochii grei,

Cu emoţie, Monica

Zice către fiul ei:

Nu mă turbur pentru asta,

Căci dorinţa ce mi-a fost

Am văzut-o împlinită,

Traiul nu-mi mai are rost.

Duhul meu va merge-n pace

Către veşnicul lăcaş,

Neavând de-acuma grijă

Pentru scumpul meu urmaş.

Viaţa mea a fost legată

Numai de un singur dor:

SĂ TE VĂD CREŞTIN PE TINE

ŞI CREŞTIN DREPT SLĂVITOR!

Mila cea dumnezeească

Către noi s-a revărsat

Şi pe mine cea smerită

Negrăit m-a mângâiat.

În pământul ţării noastre

Nu mai calcă pasul meu,

Căci aşa a fost poruncă

De la bunul Dumnezeu.

Mergeţi numai voi cu pace

Şi vă las ca legământ

“Trupul meu să se îngroape

În acest strein pământ!”

A rămas puţin pe gânduri

Dascălul bisericesc,

Cugetând la vorba maicii

Cea cu ton proorocesc.

Într-o clipă tot trecutul

Îmbunătăţit al ei

I-a venit atunci în minte,

Cu lucire de scântei.

Cumpănindu-i profeţia

Cu prea vrednicul ei trai

El văzu atunci cu duhul

Fericirea ei din rai.

Şi de-atuncea înainte

Cunoscut-au pe deplin:

Că-i feciorul unei Sfinte

La mulți ani binecuvântați tuturor celor ce îi poartă numele!

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button

You cannot copy content of this page