Pe vremuri, se obișnuia pe la sate să se organizeze hore, iar la oraș, bâlciuri și baluri. De asemenea, se dă de pomană un preparat caracteristic zonei – grâu fiert cu brânză şi unt. În plus, în pachete se pune şi friptură de porc. Ce se dă de pomană în Bucovina de Sâmbăta Morților În Bucovina, pachetele pentru pomană conţin obligatoriu plăcinte cu brânză şi se împart familiilor necăjite, care au mulţi copii.
Ce se duce la biserică si ce se împarte de Moșii cei mari
Femeile duc la biserică, pentru praznic sau masa mare dată în amintirea unei persoane decedate următoarele preparate: colivă; un colac; o sticlă de vin; pomelnicul pe care sunt trecute numele celor plecaţi la Domnul; lumânări. De Moșii de iarnă se mai pot duce pachete cu plăcinte, brânză, produse din carne, sarmale, mere şi alte fructe. Tradiții și obiceiuri de Moșii de iarnă Tradiție cunoscută de Sâmbăta Morților – se mănâncă piftii În ziua de Moșii de iarnă se mănâncă și se dau de pomană piftie și alte răcituri, potrivit unei vechi tradiții, care se mai păstrează în lumea satului.
MOŞII DE IARNĂ, pomenirea generală a morţilor
Când trece omul la cele veşnice, în lumea de dincolo, sufletul lui merge la judecată. Această judecată se numeşte judecata particulară. Prin această judecată particulară se cercetează starea în care iese omul din viaţa pământească şi daca această stare este bună, sufletul este dus de îngeri la fericire, iar dacă este rea, este luat de duhurile necurate la chinuri. Dacă un creştin, fiu al Bisericii lui Hristos, a fost găsit vrednic de chinuri şi de pedeapsă, la judecata particulară mai are o portiţă de scăpare prin mijlocirea celor vii, care se roagă pentru sufletul lor. Slujba pe care Biserica a rânduit pentru cei răposaţi se numeşte parastas. Creştinii ortodocşi îi pomenesc pe cei răposaţi la trei zile după moarte, la nouă zile, la 40 de zile, la trei luni, la şase luni, la nouă luni, la un an, apoi în fiecare an în ziua morţii până la împlinirea a şapte ani de la moarte. Biserica a rânduit şi zile de pomenire generală a morţilor. Două dintre sâmbetele din cursul anului bisericesc sunt dedicate în chip special pomenirii generale a morţilor: Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne (a Înfricoşatei Judecaţi) şi Sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (Sâmbăta Rusaliilor). Ambele zile poarta in popor şi denumirea de „Moşi” (cea dintâi: „Moşii de iarnă”, cealaltă „Moşii de vară”), pentru că în ele facem pomenirea părinţilor, moşilor şi strămoşilor noştri cei adormiţi. În Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne se face pomenirea morţilor, pentru că în duminica următoare Biserica a rânduit să se sărbătorească Înfricoşătoarea Judecata, la care ne vom înfăţişa cu toţii în lumea de apoi. De aceea, întrucât mulţi dintre drepţii Vechiului Testament au adormit fără să vadă pe Mântuitorul făgăduit şi aşteptat şi mulţi creştini au murit pe neaşteptate şi fără pregătirea sau fără pocăinţa necesara, Biserica face mijlocire pentru ei. Moartea nu este o trecere într-o stare de nefiinţă, ci de trecere dintr-un mod de existenţă în alt mod de existenţă. Hristos îi va dărui cuvântului „adormit”, înţelesul care îl asociază cu învierea. Când Mântuitorul ajunge în casa lui Iair, a cărui fiică, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme” (Luca 8, 52). Potrivit Sfintei Scripturi, după moarte urmează Judecata particulară, în urma căreia omul ajunge să se împărtăşească fie de fericire, fie de suferinţă, stări date de modul vieţuirii pe pământ. Să avem credinţa că prin rugăciunile noastre, sufletul pentru care ne rugăm va ajunge la Judecata universală într-o stare mai bună decât aceea cu care s-a despărţit.
