Sfântul ierarh Ioan Gură de Aur

Biserica Ortodoxă pomeneşte la 13 noiembrie pe cel întru sfinţi, Părintele nostru Ioan Hrisostom, Arhiepiscop al Constantinopolului. Acesta, pentru nespusa lui iscusinţă, a primit numele de Gură de Aur. S-a născut în Antiohia, marea capitală a Siriei între anii 349 şi 354. Tatăl său, Secundus, ofiţer de rang înalt în armata imperiului roman, a murit la scurt timp după naşterea sfântului. Buna sa educaţie se datorează mamei sale Antuza. Şi-a desăvârşit studiile filozofice, juridice şi oratorice cu distinşii dascăli Andragatie şi Libaniu. Apoi, însetat de cunoaşterea lui Dumnezeu, a luat lecţii de la cunoscutul teolog Diodor, la şcoala de teologie din Antiohia, mai târziu episcop al Tarsului. După mult studiu se hotărăşte să părăsească slava lumească pentru a căuta „pe cele ce sunt, acolo unde este Hristos”. Se botează în anul 370 şi se retrage vreme de 8 ani în asceză. În anul 381 este hirotonit diacon de către arhiepiscopul Antiohiei, Sf. Meletie Mărturisitorul iar în anul 386 este hirotonit preot de către arhiepiscopul Flavian al Antiohiei. Până în anul 397 desfăşoară activitate bisericească deosebită, remarcându-se ca bun predicator dar şi ca bun organizator al activităţii social-filantropice. Faima lui ajunge în capitala Siriei, iar în 398 după adormirea Sf. Nectarie arhiepiscop al Constantinopolului (381-397), urcă fără voia sa pe scaunul arhiepiscopial al capitalei imperiului. Ca arhiepiscop al Constantinopolului, cu râvnă dumnezeiască se dedică în activitatea bisericii, distingându-se prin activităţi misionare şi filantropice. Este un bun filantrop şi prin economiile pe care le face prin buna organizare a arhiepiscopiei, înreţine fundaţii unde sunt spitalizaţi cei bolnavi, adăpostiţi cei fără locuinţă, îngrijiţi cei amărâţi şi săraci. Poporul îl iubeşte şi umple bisericile pentru a asculta minunatele lui predici. Deorece mustra nelegiuirile şi păcatele, îşi face mulţi duşmani. Aceştia complotează împotriva lui fiind susţinuţi de mâna împărătesei Eudoxia. Reuşesc să-l exileze în anul 404 în localitatea Cucuz din Armenia. După 3 ani este mutat În Pitiuda, dar nu va apuca să ajungă acolo căci, fiind în călătorie, istovit, însetat şi înfometat, moare în localitatea Comane din Pont la 14 septembrie 407. Ultimile lui cuvinte au fost: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”        

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul www.GazetaBT.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Share This Article:

close