Credincioșii creștini-ortodocși și clericii botoșăneni au participat, astăzi, la tradiționala Procesiune de Florii, organizată de Protopopiatul Botoşani în ajunul Praznicului Intrării Domnului în Ierusalim.
Începând cu ora 14, peste o mie de oameni cu flori în mâini s-au adunat la Biserica “Vovidenia” de unde au pornit pelerinajul pentru a mărturisi public, prin rugăciuni şi cântări bisericeşti, credinţa în Jertfa şi Învierea Mântuitorului Iisus Hristos.
La eveniment au participat un sobor de 26 de preoți, conduși de protopopul Lucian Leonte, dascăli, enoriași de toate vârstele, dar și soțiile fețelor bisericești, printre care cea a părintelui protopop, îmbrăcată în costum național.
“Pelerinajul acesta pe care-l facem în cinstirea Floriilor, intrării Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim este un mers al bucuriei, un mers împreună, preoţi şi credincioşi. Şi natura a fost cu noi! Iată, purtăm fiecare în mâini ramuri de salcie, flori, busuioc, arătând că natura însăşi se bucură împreună cu noi de Hristos Domnul care vine şi o resfinţeşte, o restaurează. Hristos Domnul este acelaşi ieri, astăzi şi în veac. El nu s-a schimbat. Dacă este cu trupul în cer, în mod nevăzut este lângă fiecare dintre noi şi ne însoţeşte pe fiecare prin harul Său, prin îngerii săi, prin sfinţii Săi. Nu suntem singuri niciodată. De aceea să nu deznădăjduim. Să dăm slavă lui Dumnezeu pentru câte ne dă, pentru câte primim de la El în fiecare zi!” a spus, la finalul procesiunii, Părintele Protopop Lucian Leonte.
În această sâmbătă, Biserica Ortodoxă cinsteşte una dintre cele mai mari minuni săvârşite de Iisus Hristos în viaţa pământeană, învierea lui Lazăr. Evenimentul religios s-a petrecut în localitatea Betania, unde Lazăr, prietenul lui Iisus, murise de patru zile. Învierea lui Lazăr a fost descrisă în Sfânta Evanghelie după Ioan în Capitolul 11, versetele de la 1-45.
Sfântul Evanghelist Ioan ne spune că Lazăr, originar din Betania (localitatea palestiniană Al-Izzariya de astăzi), ca şi surorile lui, Marta şi Maria, făcea parte din grupul persoanelor preţuite de Iisus.
Sâmbăta lui Lazăr și Duminica următoare acesteia fac legătura între Postul Mare și Săptămâna mare. În ajunul celebrării Învierii lui Lazăr la Vecernie este anunțată în mod solemn încheierea celor patruzeci de zile ale Postului Mare. Aceste două zile, înainte de Patimile Mântuitorului, sunt și paradoxale.
