Localsocial

Hram la Biserica Izvorul Tămăduirii din municipiul Botoșani. Protopopul Petru Fercal: „Aici se slujește cu dragoste și nădejde că mâna Maicii Domnului va fi mereu ocrotitoare” – FOTO&VIDEO

La Biserica Izvorul Tămădurii din municipiul Botoșani este prilej de bucurie, chiar dacă contextul epidemiologic este mai mult decât potrivnic desfășurării tradiționale a acțiunilor specifice acestei sărbătorii. Pentru al doilea an consecutiv, pelerinajul cu Icoana Maicii Domnului în parohie a rămas la stadiul de amintire, însă enoriașii nu au lipsit de la slujbele bisericii, respectând întocmai restricțiile impuse de autorități, lucru constatat de echipajul de jandarmi care a vegheat desfășurarea evenimentului.

Joi seară, a fost săvârșită slujba vecerniei de un sobor de preoți, în frunte cu părintele protopop Petru Fercal, care a ținut să fie în mijlocul enoriașilor în semn de recunoștință pentru dragostea și osteneala cu care oamenii îl înconjoară pe părintele paroh Ioan Alupoaiei, cel care și-a dedicat viața acestui proiect care a sădit credința în sufletul credincioșilor din Parcul Tineretului, dar și nădejdea în ajutorul Maicii Domnului.

După slujba specifică, protoiereul Petru Fercal a ținut un cuvânt de învățătură care a ținut cu sufletul la gură credincioșii prezenți în biserică, dar și pe aleile din jur. Părintele protopop a vorbit despre importanța acestei sărbători și despre  rugăciunea care aduce tămăduire dacă este rostită cu credință și nădejde. „Maica Domnului locuiește mai mult pe pământ decât în Cer, dacă ne gândim că este prezentă în fiecare casă, în fiecare familie. (…) Iată și acest locaș înălțat în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, cu hramul Izvorul Tămăduirii, unde se slujește cu dragoste și nădejde că mâna Maicii Domnului va fi mereu ocrotitoare, întinsă spre salvarea noastră.

Ne rugăm ca Dumnezeu să binecuvânteze continuarea lucrărilor de înfrumusețare a acestui locaș, și de ducere la bun sfârșit a tuturor celor pregătite ca acest loc, cu adevărat, să fie lucrarea Domnului, și pentru suflet și pentru trup, dar și ca nădejde pentru viitorul nostru. Mulțumim lui Dumnezeu că părintele, împreună cu enoriașii, cu Consiliul parohial, contribuie la înfrumusețarea acestui sfânt locaș să ducă la bun sfârșit această lucrare, expresie a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a nădejdii că darul lui Dumnezeu care se revarsă prin Sfânta Născătoare de Dumnezeu asupra celor care cu dragoste pășesc pragul bisericii care vor primi binecuvântare și ajutor și vor fi vrednici pentru viața de veci”, a spus celor prezenți protopopul Petru Fercal.

Și părintele paroh, Ioan Alupoaiei, a rostit câteva cuvinte credincioșilor prezenți, îndemnând la rugăciune cu toată tăria și convingerea că vei primi. „Rugați-vă, iubiți credincioși, că mult poate rugăciunea. Știți că eu am fost bolnav și mulțumesc că v-ați rugat pentru mine! Să știți că am simțit fiecare rugăciune a dumneavoastră”, a spus părintele Ionică credincioșilor prezenți.

Vineri, credincioșii au asistat la slujba Sfintei Liturghii și au luat apă sfințită.

Parohia Izvorul Tămăduirii din municipiul Botoșani sărbătorește 24 de ani de când a primit acceptul și binecuvântarea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei să ia ființă, dar și dispoziția Consiliului Local al municipiului Botoșani de construi în acel cartier un lăcaș de rugăciune. Misiunea părintelui Ioan Alupoaiei, sub ocrotirea Maicii Domnului, nu a fost decloc ușoară, a luptat cu mentalitatea,cu lipsa de încredere, dar fiecare „bătălie” a dus-o cu o singură armă, iubirea pentru aproapele, ajungând un duhovnic foarte apreciat. Predicile sale sunt atât de pătrunzătoare încât credincioșii vin din alte zone din oraș pentru a participa la slujbe.

A fost un tramvai, dar astăzi este o mândrețe de biserică

În anul 1977, pentru orașul Botoșani, Parcul Tineretului însemna cartierul tinerilor muncitori (proveniți mai mult din mediul rural) care lucrau la noile „întreprinderi” ale industrializării: Fabrica de confecții, Uzinele Textile, Electrocontact, Intreprinderea de Articole Tehnice din Cauciuc, IMAIA, și altele. Un cartier sărac, cu oameni care aveau de toate, numai un loc de rugăciune nu. Misiunea preotului care primise în păstorire acele suflete părea sortită eșecului pentru că oamenii abia reușeau să își întrețină familiile, darmite să contribuie la ridicarea unui lăcaș de cult. Și ideea salvatoare i-a venit părintelui Ioan Alupoaie.

Pentru ca nu a găsit fondurile necesare, preotul a cerut societății Eltrans unul din vagoanele de tramvai dezafectate și l-a transformat în biserică. La început enoriașii au privit cu suspiciune încercarea preotului de a construi o biserică atât de ciudată. În mai puțin de o lună de zile, tramvaiul a fost transformat în biserică. Geamurile au fost acoperite cu icoane, iar deasupra vagonului a fost pusă o cruce mare de lemn. Altarul a fost construit separat, din lemn, și lipit vagonului. Din ce în ce mai mulți credincioși veneau să ia lumină de pe treptele vagonului, clătindu-și sufletele cu bucuria venită de la  Hristos..

Când s-a turnat temelia noii biserici, cu mic cu mare au sărit să dea o mână de ajutor. Adulții tineri de azi care au crescut în Parcul Tineretului pot spune cu bucurie cum cărau apă sau cum ajutau la adunat pietre.. pentru temelia unei zidiri mai mult sufletești.. Pentru că în tot acest răstimp, părintele Ioan Alupoaie a căutat să scrie pe suflete, să pună dragoste pentru Hristos în inimile credincioșilor , să sădească iubire de aproapele, dăruind însuși iubire chiar și atunci când clădirea bisericii, deja ajunsă la acoperiș a luat foc pentru a doua oară.

Îmi amintesc că ajunsesem la eveniment, voiam să fac fotografii și să surprind imagini seci despre pagubele incendiului și despre autori și cauză. Părintele Ioan Alupoaie m-a privit cu ochii în lacrimi: ,, Oare de ce mi se întâmplă atâtea?, mi-a spus. Pagubele erau adânc săpate în inima părintelui paroh, care atât de greu a dus misiunea pe drumul bun.

Astăzi sunt deja 24 de ani și din ce în ce mai puțini își amintesc tramvaiul, dar pot să vadă bucuria și credința din ochii părintelui și ai celor care i-au rămas aproape și au crezut că o mână nevăzută îi ridică mereu când este gata să cadă.

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Share This Article:

close

error: Alert: Content is protected !!