Sfântul Mare Mucenic Pantelimon are puterea de a-i vindeca pe cei care i se roagă şi-şi pun toată încrederea în Dumnezeu. Pe drept cuvânt a fost numit „doctorul fără de arginţi”. În timpul vieţii, a împărţit toate bogăţiile la săraci şi n-a acceptat niciodată să fie răsplătit cu bani pentru tămăduirile pe care le făcea. Singurul lucru pe care îl cerea era ca omul vindecat să creadă în Hristos, Cel venit pe pământ pentru a-i lecui fizic şi sufleteşte pe toţi cei ce cred în El. Pantoleon i-a fost numele dat de tatăl său, un senator păgân, ceea ce în greacă însemna „cel puternic precum un leu”. Provenind dintr-o familie bogată a Imperiului Roman, Sfântul Pantelimon a învăţat medicina de la un doctor de renume al vremii sale. A ajuns atât de priceput, încât însuşi împăratul Maximian şi-a dorit să-l aibă ca medic personal. Însă, destinul său s-a schimbat după ce l-a cunoscut pe cel care va deveni Sfântul Ermolae şi care i-a arătat o altă faţă a ştiinţei medicale. De la el a învăţat că medicina nu-i decât o ameliorare trecătoare a suferinţei trupeşti şi că adevăratul leac este credinţa în Hristos, singurul vindecător real, care a adus mântuirea fără să ceară în schimb bunuri materiale. Atunci, s-a hotărât să-şi dea toată averea săracilor şi să-i însănătoşească fără a primi vreun ban. Prin rugăciunile sale către Dumnezeu îi făcea bine pe cei rămaşi fără de nădejde. Odată, întâlnind un copil muşcat de o viperă, Sfântul a căzut în genunchi şi s-a rugat până când copilul s-a înzdrăvenit. A fost ispitit cu bogăţii, dar a continuat să trăiască modest, crezând în răsplata lui din Ceruri. Vindecarea de orbie a unui creştin pedepsit de împărat şi credinţa lui mărturisită l-au adus în faţa împăratului Maximian. Pantoleon, cum i se spunea Sfântului, atinsese ochii bolnavului şi se rugase pentru însănătoşirea lui, spunând că îl va face bine prin puterea lui Dumnezeu. Chiar sub privirile împăratului a vindecat şi un paralitic, făcându-l să se ridice în numele lui Hristos. Atunci, a fost supus la multe chinuri, iar înaintea morţii lui un glas s-a auzit din ceruri: „Tu vei fi de acum adăpost deznădăjduiţilor, ajutor celor încercaţi, doctor bolnavilor şi spaimă demonilor. De aceea, numele tău va fi Pantelimon”, care însemna cel milostiv. Minunile stau dovadă că atunci când nu mai găseşti remediu pentru boala unei fiinţe dragi, stându-i alături şi mângâind-o îi ameliorezi suferinţa, dar numai Dumnezeu o poate vindeca dacă te rogi cu credinţă.
Cinstirea Sfântului Pantelimon în țara noastră
În România, mai multe locaşuri de închinăciune sunt ocrotite de acest sfânt. În acelaşi timp, există biserici de parohie şi mănăstire care adăpostesc fragmente din moaştele Sfântului Pantelimon. La Biserica „Uspenia” din Botoșani există o părticică din moaștele Sfântului Pantelimon.
„Purtătorule de chinuri, sfinte şi tămăduitorule Pantelimon, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca sa dea iertare de greşeli sufletelor noastre”. Troparul
