CALENDAR | Sfântul Cuvios Ioanichie Cel Nou de la Muscel

Acest Cuvios s-a născut din părinţi evlavioşi din ţinutul Muscelului. Din frageda tinereţe, ascultând chemarea lui Hristos s-a retras in Manastirea Cetăţuia, Negru-Voda, de pe valea Dâmboviţei, unde s-a călugărit si a deprins, de la părinţii îmbunătăţiţi viaţa ascetică. Minunatul Ioanichie, după ce a deprins modul de viata al călugărilor iscusiţi, luând binecuvântare, s-a retras intr-una din peşterile Muntelui Negru-Voda, unde s-a nevoit aproape 50 de ani. Suferinţele sale, lucrarea sa isihasta, lipsurile sau stările de har pe care le-a trăit Cuviosul, numai Dumnezeu le ştie. O dată pe săptămâna un ucenic al Cuviosului venea sa-i aducă pâine si apa. De asemenea, stareţul mănăstirii, duminica, după Sfânta Liturghie, ii aducea merinde pentru suflet, Sfintele Taine. Cunoscându-si dinainte sfârşitul, minunatul părinte Ioanichie si-a săpat singur mormântul in peştera sa, incrustându-si in dreptul capului anul trecerii la cele veşnice – 1638. Aşezându-se in mormânt, in ziua de 26 iulie, a adormit intru Domnul. Firea necuvântătoare i-a slujit, căci un păianjen i-a ţesut deasupra trupului o pânza, ca un epitaf. Aşa, osemintele Sfântului, au rămas mulţi ani. Moaştele lui s-au aflat după sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, in anul 1944. Cuviosul Paisie, stareţul Mănăstirii Cetăţuia, Negru-Voda, a coborât in peştera unde sihăstrise cu mulţi ani înainte Schimonahul Ioanichie. Şi, o minune, pânza păianjenului acoperea încă osemintele bine mirositoare ale Cuviosului! Le-a scos cu grija si cu multa evlavie si le-a aşezat in biserica mănăstirii, spre lauda monahilor si bucuria credincioşilor. Mulţi s-au folosit de minunatul odor descoperit in peştera din Valea Chiliilor. După terminarea războiului a venit o rânduire politico-sociala străina de duhul credinţei in Dumnezeu, comunismul. Reprezentanţii braţului secular au dat dispoziţie sa fie îngropate moaştele Sfântului in pământ. Cu mare mâhnire, monahii s-au despărţit de preţiosul odor şi au aşezat moaştele Sfântului intr-un sicriu, pe care l-au îngropat in cimitirul mănăstirii. Anii au trecut, insa amintirea Cuviosului s-a păstrat in ţinutul Muscelului. Dumnezeu a binevoit sa se risipească orânduirea atee din România, Biserica recăpătând libertatea de a-si manifesta misiunea in rândul credincioşilor. Stareţul Mănăstirii Cetăţuia, împreună cu tot soborul a descoperit moaştele Sf. Cuv. Ioanichie şi le-a reaşezat spre închinarea credincioşilor în biserica mare a mănăstirii.
A fost canonizat de Sf. Sinod în şedinţa din 18 – 19 iulie 2009.

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul www.GazetaBT.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Share This Article:

close