Sfânta Evanghelie din Duminica a VIII-a după Rusalii, numită și Evanghelia Înmulțirii pâinilor și peștilor, relatează minunea săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos după ce mai întâi a săturat mulțimile cu hrana cuvântului lui Dumnezeu care ajută pe om să înțeleagă rostul vieții sale pe pământ și viitorul sau ceresc.
Minunea înmulţirii pâinilor în pustie preînchipuie jertfa Euharistică, care se va repeta în Sfânta Sfintelor până în veacul cel din urmă. Dragostea Mântuitorului a fost atât de mare, încât ne-a lăsat nu numai învăţătura Sa sublimă în Evanghelie, minunile şi pilda vieţii Sale, ci a instituit Taina Sfântă prin care El însuşi e pururea cu noi şi se jertfeşte pentru mântuirea noastră.
DARURILE SE ÎNMULŢESC PRIN BINECUVÂNTARE
Cuvânt la Duminica a opta după Rusalii
Sfânta Evanghelie ne îndeamnă să hrănim mai întâi sufletul nostru cu ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi să cerem de la Hristos vindecare sufletească şi trupească. De aceea, Biserica Ortodoxă a rânduit să postim înainte de-a participa la Sfânta Liturghie, pentru ca mai întâi să ne hrănim sufletul ascultând cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Evanghelie şi apoi să ne împărtăşim cu Hristos-Domnul din Sfânta Euharistie, spre vindecarea sufletului şi a trupului. Astfel, arătăm că omul este în primul rând fiinţă spirituală, cu suflet nemuritor, dornic de viaţă cerească veşnică, deşi este purtător de trup şi vieţuitor pe pământ. Omul este o fiinţă spirituală întrupată, o fiinţă raţională cu voinţă liberă şi iubitoare. Ca atare, omul se hrăneşte cu sensurile sau înţelesurile duhovniceşti ale Cuvântului lui Dumnezeu, ale lui Dumnezeu Cuvântul, Creatorul lumii şi al omului. Când Hristos Domnul ne explică tainele Împărăţiei cerurilor, El de fapt ne explică taina vieţii noastre veşnice la care este chemat omul creat după chipul lui Dumnezeu Cel veşnic viu. Prin urmare, în fiecare zi şi mai ales în duminici şi sărbători, trebuie să ne hrănim sufletul cu seminţele înţelesurilor dumnezeieşti ale Sfintelor Scripturi şi ale sfintelor rugăciuni. Mântuitorul Iisus Hristos distinge, dar nu desparte hrana duhovnicească de cea trupească. El dă întâietate hranei sufleteşti, dar nu uită că omul este şi trup. Biserica întreagă, trebuie să aibă grijă de omul flămând. Fiecare dar pe care îl aducem la biserică, oricât de mic sau de puţin ar fi el, când se binecuvântează de către Hristos devine o bucurie pentru mulţi oameni. Rostul acestui mic dar adus la biserică este să ne arate cât de mult valorează mulţimea darurilor pe care Dumnezeu ni le dăruieşte când recolta este bună, când roadele pământului devin îmbelşugate. De aceea, noi trebuie să-I aducem lui Dumnezeu daruri din darurile Sale, să-I mulţumim pentru ele şi să cerem să le înmulţească. Darurile prin care se întreţine viaţa noastră pe pământ provin de la Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului. Ceea ce aducem noi la întâlnirea noastră cu Hristos în biserică şi se binecuvântează devine binecuvântare nu doar pentru cei ce aduc darurile, ci şi pentru toţi cei care cer de la Hristos ajutorul lor.
