Semănătorul a ieşit să semene sămânţa. Şi, pe când semăna el, o parte a căzut lângă drum, o parte a căzut pe stâncă, o parte a căzut între spini, iar o altă parte a căzut pe pământ bun. Doar sămânţa căzută pe pământ bun a încolţit şi a adus roade. Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu, iar locul în care cade sămânţa ne reprezintă pe noi, oamenii. Seminţele căzute pe cale, călcate în picioare şi apoi mâncate de păsările cerului, reprezintă prima categorie de oameni, cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu. Dar vine diavolul şi fură cuvântul Evangheliei din inima lor ca nu cumva să rodească şi să se mântuiască. Aceste duhuri ale răutăţii înşală pe om şi-l fac să uite repede ce s-a spus în cuvântul Evangheliei. Calea aceasta este calea rătăcirilor, calea care duce la pierzare. A doua categorie de oameni este reprezentată de seminţele care cad în loc pietros, unde este puţină umezeală, ele încolţesc repede, dar se usucă repede. Oamenii aceştia care sunt reprezentaţi de seminţele căzute pe loc pietros, sunt credincioşii nestatornici, cei care au auzit cuvântul lui Dumnezeu, s-au entuziasmat mult, au făcut multe promisiuni că vor fi într-un mod exemplar cei mai buni, dar în foarte scurt timp au uitat ceea ce au făgăduit, credinţa lor fiind superficială, fără adâncime şi nestatornică. A treia categorie de oameni este simbolizată de seminţele care au căzut între spini. Aceştia sunt acei oameni care primesc cuvântul lui Dumnezeu, au o sensibilitate, o receptivitate faţă de credinţă, faţă de Evanghelie, faţă de misiunea Bisericii, dar sub povara grijilor, a bogăţiilor şi a plăcerilor lumii acestuia se înăbuşe, se sufocă sufleteşte, spiritual şi nu aduc rod desăvârşit. A patra categorie de seminţe reprezintă pe cei care sunt numiţi în Evanghelie „pământul cel bun”, adică brazda roditoare. Mântuitorul îi numeşte pe aceştia care fac roditori Cuvântul Lui Dumnezeu, în viaţa lor, oamenii cei cu inimă curată şi bună, adică oamenii fără viclenii, oamenii sinceri, oamenii smeriţi. Uneori nu este uşor să semeni, pentru că se poate ca sămânţa să nu încolţească şi, desigur, nu aduce roadă. Dar, dacă tuturor agricultorilor le-ar fi teamă de eşec? N-ar mai fi recoltă. Însă agricultorii seamănă cu speranţa că vor strânge roade. La fel este şi cu cel ce seamănă sămânţa cea bună, Cuvântul lui Dumnezeu. Se poate bucura, sau nu, de un pământ bun. Însă, datoria lui nu este să numere roadele ci să arunce sămânţa. Şi tu eşti un fel de pământ. Cuvântul lui Dumnezeu ţi-a vorbit chiar azi. Cum primeşti tu această sămânţă? Dacă eşti un pământ bun, vei avea roade bune, prin faptele tale. Şi, într-o bună zi, poţi fi chiar tu un semănător pe ogorul lui Dumnezeu.
