Dacă de multe ori Domnul Hristos le-a vorbit oamenilor şi apostolilor despre împărăţia cerurilor prin diferite parabole cu felurite înţelesuri, zicând „asemănatu-sa împărăţia cerurilor …”, de data aceasta le vorbeşte direct şi clar despre intrarea în împărăţia cea mai presus de cuget, acolo unde Dumnezeu a pregătit celor ce-L iubesc „cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit”. Prima data Domnul Hristos a venit în lume smerit, născându-se într-o peşteră de animale, fără să facă multă zarvă, fără să de-a ştire lumii întregi ci doar unora, stând ascuns şi tăinuit până la 30 de ani şi de abia apoi arătându-se pe Sine a fi Dumnezeu prin multe minuni şi cuvinte. Domnul nostru Iisus Hristos S-a făcut cunoscut în lume fără să se impună, fără să treacă peste bunăvoinţa oamenilor, ci mereu Se descoperea celor care credeau în El, celor care veneau să ceară ajutor, bolnavilor, săracilor, orbilor, vameşilor, şi tuturor celor ce se bucurau văzându-L. Aşa a făcut şi după Învierea Sa, aşa face şi astăzi cum a făcut pe parcursul istoriei: „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine”. N-a dat niciodată buzna Domnul în sufletul nimănui, n-a trecut peste voinţă vreunui om ci l-a respectat, l-a iubit şi i-a acceptat alegerea, arătându-i că este o fiinţă liberă. Unii au deschis uşa şi L-au primit alţii nu, unii mai au timp s-o deschidă… Dar a doua oară Domnul va veni „întru slava Sa” cu toţi sfinţii îngeri, de faţă fiind miliarde şi miliarde de oameni, toţi oamenii care s-au născut sau se vor naşte, toţi oamenii care au murit sau vor muri, toţi oamenii indiferent de religie, naţionalitate, culoare, statut social – toată omenirea de la Adam până la ultimul născut. Atunci Cel smerit se va arăta Judecător al lumii, Cel batjocorit va veni şi Se va înfăţişa ca Dumnezeu Atotputernic, atunci Cel uitat de mulţi şi vândut pe fel de fel de patimi se arată ca fiind Cel ce mereu ne-a avut în grijă, mereu ne-a ţinut pe braţe, atunci Iisus va fi cunoscut de toţi. Atunci Dreptul Judecător va împărți cu exactitate pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre, şi va pune oile de-a dreapta şi caprele de-a stânga. Atunci Domnul Iisus Hristos le va spune celor de-a dreapta: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii !” Nu e o surpriză pentru cei de-a dreapta; asta nu pentru că erau mândri şi se credeau buni, ci pentru că chiar Domnul ne-a spus că împărăţia cerurilor este chiar înlăuntrul nostru, pentru că s-au întâlnit cu Hristos chiar în poruncile Lui, pentru că au trăit în împărăţia cerurilor la Sfânta Liturghie („Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.) Cei de-a dreapta se cunosc foarte bine cu Hristos, au vorbit mult la rugăciune cu El, au trăit multe împreună cu El, L-au întâlnit de multe ori în viaţa lor. Cei de-a dreapta vin la Hristos ca la un vechi prieten, cu mare dragoste, bucurându-se că de data aceasta nu se vor despărţi. Pe când cei de-a stânga au auzit de El poate, dar nu-L cunosc, i-au rostit numele dar nu i-au deschis uşa sufletului. L-ar fi ajutat dacă S-ar fi recomandat, l-ar fi primit în casă, i-ar fi dat de mâncare, L-ar fi primit ca pe un mare împărat, dar nu L-au văzut. Cei de-a stânga au ales singuri să nu-L cunoască, n-au avut timp de Dumnezeu, au fugit după altele, Hristos le e străin, se arată ca un necunoscut, deşi atotputernic. „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri”. Dumnezeu vrea milă nu jertfă, nu vrea să-i vindecăm pe cei bolnavi ci doar să-i vizităm, nu vrea să-i scoatem afară din temniţă pe prizonieri ci doar să-i cercetăm, nu aşteaptă mese pompoase şi băuturi alese ci o pâine şi un pahar cu apă, nu vrea haine scumpe ci doar cele ce sunt în plus. Judecata lui Hristos va fi înfricoșătoare, dar ea va fi și dreaptă, fiindcă nu se poate să calci nepedepsit legea dragostei și a dreptății. Va fi înfricoșătoare, fiindcă la ea se vor aduna toți oamenii care au trăit pretutindeni, de-a lungul întregii vremi scurse de la întemeierea lumii. La Înfricoșata Judecată, Domnul va judeca pe oameni după milostivirea sau nemilostivirea lor. El va da răsplată veșnică drepților, care au făcut totdeauna faptele dragostei și ale milostivirii, și îi va numi blestemați și îi va trimite în focul veșnic pe cei ce niciodată n-au fost milostivi. De ce acest criteriu? Fiindcă este cea mai înaltă dovadă a dragostei și a împreună-pătimirii față de oameni. Dar cine este plin de dragoste, cine face faptele milostivirii? Doar cei care au îndrăgit Dragostea Vie, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care din dragoste de lume, pentru mântuirea ei, Și-a dat de bunăvoie viața în chinuri groaznice pe Cruce, ca să răscumpere păcatele noastre, ca să ne arate calea pe care trebuie să mergem: calea milostivirii, calea iubirii, calea dreptății. În viață sunt două căi: calea binelui și a dreptății și calea răului și a nedreptății. Fiecare alege una dintre ele. În lume și în viața omenească, totul se petrece după legea dezvoltării neîntrerupte. Nimic nu rămâne neschimbat, totul curge, totul se schimbă. Totul se dezvoltă și se perfecționează. Dacă omul alege calea binelui și a dreptății și o urmează nebănuit, el se perfecționează în această direcție și devine vrednic să își continue dezvoltarea în viața veșnică. Dacă omul alege calea răului și a nedreptății în această viață, inima și mintea lui se cufundă tot mai mult în rău și în nedreptate. Dumnezeu ne-a dat dreptul să alegem. Noi suntem cei care hotărâm calea pe care mergem. Deci să alegem calea dreptății și s-o urmăm! Să împlinim legea lui Hristos, fiindcă toata dreptatea se cuprinde în această lege.
