LOCAL | Concediile care sunt considerate vechime pentru stabilirea pensiei
Concediile de odihnă, de incapacitate temporară de muncă din cauza unor accidente sau boli profesionale, precum și cele la care au dreptul părinții pentru nașterea, creșterea și îngrijirea copilului sunt luate în calcul atunci când se stabilesc drepturile de pensie, potrivit legislației în vigoare. Chiar dacă unele dintre acele perioade sunt necontributive, ele sunt asimilate în legislație ca stagii de cotizare.
Stagiul de cotizare este perioada de timp pentru care s-au datorat contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum și cea pentru care asigurații cu contract de asigurare socială au datorat și plătit contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii, potrivit Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Când vorbim de vechimea în muncă cu gândul la stabilirea pensiei, ne referim, de fapt, la stagiul de cotizare pentru pensie. Pentru salariați, pe legea actuală, atâta timp cât se lucrează cu contract de muncă și, prin urmare, se datorează obligatoriu contribuții, se cotizează automat pentru pensie, iar asta chiar dacă angajatorul nu a virat contribuțiile la stat (asta ar putea să se schimbe însă în viitor, iar perioadele pentru care nu se virează contribuțiile să nu mai fie considerate ca perioade de cotizație, dacă ne uităm la proiectul viitoarei legi a pensiilor).
Inclusiv pe perioadele în care salariații se află în anumite concedii vorbim de stagiu de cotizare și, prin urmare, de vechime în muncă pentru stabilirea dreptului la pensie.
1. Concediul de odihnă
Fiecare salariat trebuie să-și poată lua anual măcar 20 de zile libere, având dreptul la acestea prin Codul muncii, iar perioada de concediu este calculată la stagiul de cotizare. Chiar și dacă sunt acordate (prin legi speciale sau prin contractul de muncă) mai multe zile de concediu de odihnă anual se aplică același principiu.
“Absențele nemotivate și concediile fără plată se scad din vechimea în muncă“, prevede Codul muncii. Așadar, concediile fără plată sunt cele care nu se vor lua în calcul pentru vechimea în muncă, dar nu cele de odihnă.
2. Concediul pentru incapacitate de muncă
Concediul pentru incapacitate temporară de muncă, pentru accidente de muncă sau boli profesionale, se acordă în baza unui certificat medical, conform dispozițiilor Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale. Iar perioada în care contractul de muncă al salariatului aflat în acest concediu se suspendă este considerată vechime în muncă. Perioada acestui concediu e recunoscută expres în Legea pensiilor ca perioadă de cotizare, chiar dacă e necontributivă.
“Perioada de suspendare a contractului individual de muncă în cazul concediului pentru incapacitate temporară de muncă datorată producerii unui accident de muncă sau boală profesională se consideră vechime în muncă“, prevede Legea nr. 346/2002.
Pe perioada acestui concediu se acordă și o indemnizație, pe o perioadă de 183 de zile în intervalul de un an, socotită din prima zi de concediu medical. În 2018 a intrat în vigoare și posibilitatea prelungirii acestei durate maxime cu cel mult 90 de zile, atunci când medicul constată că e necesar.
3. Concediile pe care le pot lua părinții pentru nașterea, creșterea și îngrijirea copiilor
Concediul de creștere, cel de risc maternal, concediul de maternitate, cel de acomodare, cel pentru îngrijirea copilului bolnav, precum și cel paternal sunt luate în calcul ca perioade de cotizare pentru pensie. Ne confirmau acest lucru, în urmă cu câțiva ani, doi specialiști din societatea de avocatură Țuca Zbârcea & Asociații.
A. Concediul de risc maternal se acordă gravidelor, femeilor care au născut recent și celor care alăptează, atunci când la locul de muncă există riscuri pentru securitatea/sănătatea salariatelor ori repercusiuni asupra sarcinii/alăptării. Pe perioada acestui concediu se acordă o indemnizație de cel puțin 75% din media veniturilor din ultimele șase luni dinaintea acestuia, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2003.
B. Concediul de maternitate este luat de salariatele care urmează să nască, acordat împărțit între perioada de sarcină și cea de lăuzie (în total, cel mult 126 de zile). Și aici se acordă o indemnizație, de 85% din media veniturilor din ultimele şase luni.
C. Concediul paternal este singurul concediu care aparține exclusiv taților reglementat în Legea nr. 210/1999. Tatăl copilului nou-născut are dreptul la un concediu paternal de cinci zile lucrătoare, în primele opt săptămâni de la nașterea copilului, având dreptul să fie plătit pe perioada acestui concediu.
D. Concediul de creștere a copilului, ce poate fi acordat oricăruia dintre părinți, este cel mai mare dintre acestea, putându-se extinde până la doi ani (trei ani, în cazul copilului cu handicap). Potrivit OUG nr. 111/2010, indemnizația lunară pentru creșterea copilului se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori datei naşterii copilului. Perioada acestui concediu e recunoscută expres în Legea pensiilor ca perioadă de cotizare, chiar dacă e necontributivă.
E. Concediul de acomodare pentru cei care adoptă este de cel mult un an, potrivit Legii nr. 273/2004, iar cuantumul indemnizației de acomodare este de 1.700 de lei/lună.
F. Angajații au dreptul și la un concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la șapte ani, conform OUG nr. 158/2005. În cazul copilului cu handicap însă, pentru afecțiunile intercurente, concediul este până la împlinirea vârstei de 18 ani. Și aici există dreptul la o indemnizație lunară de 85% din baza de calcul, care este determinată ca medie a veniturilor lunare din ultimele șase luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară, potrivit avocat.net
