Sfântul Cuvios Simeon

Sfântul Simeon, pomenit în calendarul creștin ortodox la 24 mai, a trăit în timpul împăratului Iustin (518-527), fiind originar din Antiohia. Sfântului Cuvios Simeon i se mai spune „cel din muntele minunat” pentru a fi deosebit de Sfântul Simeon Stâlpnicul, care trăise cu 133 de ani mai devreme (459). Tatăl său Ioan era din Edesa (Mesopotamia), mama sa, Marta, era din Antiohia. A intrat în mănăstirea Tavmastore sau „muntele minunat” de lângă Antiohia, ca fiu duhovnicesc al starețului Ioan.

Dorind să se nevoiască și el ca părintele Ioan, și-a construit un stâlp pe care a viețuit timp de 68 de ani. Cu ajutorul lui Dumnezeu a învins toate ispitele și a fost învrednicit cu darul tămăduirii și al înainte-vederii. După un timp, i s-a zidit un stâlp cu patruzeci de trepte. Patriarhul Antiohiei și episcopul Seleuciei l-a hirotonit diacon și i-au îngăduit să se urce pe noul stâlp. Aici a trăit încă opt ani săvârșind multe minuni. Când perșii au atacat Antiohia, cuviosul a scăpat nevătămat împreună cu credincioșii care s-au ascuns cu el în munte. Venirea în număr din ce în ce mai mare a credincioșilor la Cuviosul Simeon l-a determinat pe acesta să se mute într-un munte și mai înalt pentru a se putea ruga în liniște. Cu ajutorul oamenilor tămăduiți de el, Cuviosul Simeon a zidit o mănăstire. Episcopul Dionisie al Seletkiei l-a hirotonit preot. Aici și-a petrecut cuviosul restul zilelor până la vârsta de 75 de ani, săvârșind multe minuni și vindecări.

Capul Sfântului Simeon din muntele minunat se află la Mănăstirea Neamț și românii se pot închina în pronaosul bisericii mari a celei mai cunoscute lavre monahale românești. Aceste sfinte moaște au fost dăruite Mănăstirii Neamț de către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare.