Ți-a plăcut clipul făcut de moldoveni cu un Brad Pitt de împrumut? Ți-a plăcut, te-ai uitat și-ai zis că, uite, ei se pricep, scot în față ce-are țara mai frumos. Lasă, nu mai fi invidios, c-am găsit și în România ceva frumos. Câteva fete s-au strâns gramadă ca la șezătoare în fața camerei și au pus de un clip care între timp a ajuns viral. Dacă nu l-ai văzut de bunăvoie sau nu ți l-a sugerat YouTube printre hiturile de la Antonia și Velea, probabil îl știi de pe Facebook.
A devenit un soi de emblemă a Moldovei noastre și a prins atât de bine, că până și taică-miu m-a bătut la cap să mă uit, că-i apărea și lui de 50 de ori pe zi pe Facebook. Deși fetele astea nu erau pe radar decât la nivel de vedete locale, au dat suficient de bine pe cameră, încât să stârnească un fenomen.
Dacă până acum nu ai fost însă la Botoșani, dar ai auzit de locul ăsta fermecat de pe la prieteni sau când se făcea strigarea la sacoșele de rafie de la tren, e suficient doar să arunci o privire. Ideea clipului „Hai la Botoșani” e una relativ simplă, pentru că și-au dorit să-și promoveze locul de baștină. Să mai vină lumea și prin părțile alea, că n-om fi chiar așa înapoiați să nu știm să reacționăm când vedem câțiva turiști.
Se pare că tradițiile la noi sunt cu port popular, vioară și stat pe malul lacului
Probabil dacă nu știam unde e filmat totul, aș fi crezut că-s cadre cu vreun sătuc din Marea Britanie sau de pe la suedezi. Apoi începe negativul cu muzică populară și se mai diminuează din efectul de „wow, așa da!”.
Printre frunze și ceva stufăriș, vedem mai întâi la marginea unei bălți care ar putea fi cea a poetului nepereche, de la Ipotești, dar n-au fost bani de nuferi. Acolo, eroinele noastre stau la port popular și dau cu piatra în baltă. E un fel de picnic fără sens sau mâncare, dar filmat bine, de la care se trece la un cadru cu cele patru fete singure, prin pădure. Da, ceva care chiar se întâmplă în viața reală, mai ales prin satele din Moldova, zona aia în care cazurile de viol sunt mai dese ca sfinții din calendarul creștin ortodox.
La fel mi se pare că e fix degeaba și momentul în care una dintre ele ajunge la casa lui George Enescu, în care se apucă să pipăie pianul sau un scaun, să simtă parcă cum a trăit artistul. Probabil ai fost și tu prin case din astea memoriale. Așa că, știi, mereu există o din aia nașpa care îți zice că nu ai voie să atingi nimic sau se uită la tine de parcă urmează să furi vreun căcat din ăla de obiect vechi.
Nu l-au ratat nici pe Ștefan Luchian, iar, imediat după un alt cadru filmat cu drona, de data asta peste Prut, au bifat încă un obiectiv semi-turistic. Apoi, urmează partea mea preferată din toată treaba asta.
Vorbesc de momentul ăla când stau ele, toate, cu niște tipi pe un câmp și împletesc coronițe cu flori. Nu ai cum să bați așa ceva, e cel mai pur românesc moment din întreg videoclipul ăsta de promovare. Oameni în port popular, în razele blânde ale soarelui în care se observă și un cal, cum muncesc cu drag la ceva absolut nefolositor care va muri în câteva ore, fiindcă se va ofili. Păi, dacă nu asta e definiția românului, atunci nu știu care ar putea fi.
Numai că, din nou, în viața reală nu am văzut vreodată să se întâmple așa ceva, dacă nu e cu scopuri publicitare sau de entertainment. Imaginea aia de tradiție pură, de o mai observi în reclamele la pateu sau mezeluri. Am însă senzația că baieții din succesiunea asta de imagini frumos colorate sunt mai pensați decât e social acceptat și mai dați cu cremă din aia bună, că doar nu le lucește așa chipul că au muncit câmpul.
Pe urmă tot clipul ăsta devine exact ce și-a propus, un material de promovare. Avem meșteri din diverse domenii, din ăia care fac oale și sunt filmați ca Patrick Swayze în filmul „Ghost”, până la măști tradiționale. Alea seamănă mai mult cu cele folosite de băieții de la Subcarpați, deci cumva sunt mai ok dacă le asociezi cu asta, pentru că altfel ar fi mega înfricoșătoare. La modul că nu ai vrea să te trezești noaptea și să ai așa ceva pe pereți.
Ce clip românesc de promovare nu-l are pe Dumnezeu?
Spre final, totul începe să mă deranjeze, pentru că inevitabil, l-au băgat pe Dumnezeu în toată ecuația. În apropiere de Botoșani, orașul, există o mănăstire mai glam decât e nevoie să fie un lăcaș de cult, cu lumini de zici că ești pe stadion și au aprins nocturna. E locul ăla în care merg să se roage doar bogații din zonă când vor să fie văzuți de alți bogați în momentele de pioșenie pură.
Acolo au dat o fugă și protagonistele, la mănăstirea aia șmecheră, că probabil trebuia să fie și ea în program. Parcă nu prea e ce trebuie când după tot vibe-ul ăla de modern, apar cu câte un batic pe cap și așteaptă nemurirea sufletului.
Rămân însă cu sentimentul cu atât port popular și atâtea codițe sunt prea mult. E în regulă să mai vezi din când în când un port popular, dar nimeni nu se mai îmbracă așa nici la țară, dacă nu urmează să apară la televizor.
Bine, cineva trebuie s-o zică, așa c-o fac eu. E evident. Cei de la țară sunt nașpa, majoritatea, pentru că nu au cultura necesară și nici nu îi poți blama pentru asta. Există mai multe biserici și baruri decât școli, iar în alea puține elevii stau în frig sau pică tavanul peste ei, chiar și acum, spre final de 2017.
Tot legat de oameni „adevărați”, în clipul ăsta nu există nicio altă persoană decât protagonistele, prietenii lor băieți sau cei doi meșteri. În rest, e de parcă ar fi evacuat sate întregi, pentru că nu mai apare altcineva. Nici măcar așa, fugitiv sau pe fundal, nu e nicio persoană din spațiul ăsta rural în care s-a născut nemuriea. Poate că au golit locurile pentru turiști, să vadă că au loc dacă vin, cine știe.
Aș fi apreciat totul mai mult dacă ar fi arătat și părțile necunoscute, oameni reali fără fond de ten sau mall-ul din oraș. Totuși, e un clip de promovare, trebuie să lucească de frumusețe și, la o adică, a prins bine pe net. Dacă întoarce și turiști, ce-am criticat eu rămâne, așa, ceva ce trebuia zis.
Sursa: www.vice.com
One Comment