Cătălin Silegeanu: „Partidele promovează o groază de nulități”
Botoșănenii se raportează cel mai frecvent la incompetența administrativă și lipsa de viziune a decidenților. Însă administrația nu poate fi performantă când jumătate din deliberativ este total lipsit de opinie, atitudine și activitate. Este vorba despre acei oameni plătiți din bani publici pentru a ridica mâna, un gest necesar și suficient pentru ca interesele partidelor să se materializeze.
Jumătate din Consiliul Local al municipiului Botoșani este fantomatic. Mulți aleși, preponderent din lista PSD, se ostenesc în două direcții principale: să urmărească superficial dezbaterea și să voteze după cum li s-a dictat în culise. Nu au niciun cuvânt de spus, nu cer niciodată lămuriri, nu propun niciodată amendamente, abia dacă sunt atenți la ceea ce expun alți consilieri. În schimb depun eforturi substanțiale să citească rețete culinare și să vorbească pe chat fără să atragă atenția. Unii dintre ei au ocupat scaunele și în legislatura anterioară, când s-au remarcat prin aceeași transluciditate sfidătoare, dar au fost menținuți tocmai pentru că nu au niciun fel de cerințe sau ambiții. Ei nu reprezintă pe nimeni și probabil nici cetățenii nu li se adresează, pentru că însemnătatea lor politică este doar o cifră dintr-un calcul.
Nici în Consiliul Județean nu diferă cu mult situația. Mulți membri ai deliberativului nu au deschis nici măcar o dată gura să expună vreo problemă, într-un județ cu o mie, să interpeleze sau să propună soluții. Preocupările lor sunt nodul cravatei, coafura, îmbrăcămintea, menținerea rujului și bârfa, confundând ședința de lucru cu o șuetă. Sunt paraleli și echidistanți cu proiectele de hotărâre pe care le votează, însă nu ratează șansa de a-și manifesta abilitățile umoristice.
Aidoma, botoșănenii au trimis în Parlament oameni care abia trec pragul camerelor din care fac parte, cu zero inițiative și zero amendamente. Vorbesc în emisiuni și trimit comunicate, se pozează pe arături și prin șanțuri, clamează că sunt mari apărători ai cetățenilor, dar nu au nici cea mai mică justificare a facilităților de care beneficiază. Cu venituri de invidiat, cheltuieli decontate de stat, oportunități prilejuite de funcție și o mulțime de slugi care speră favoruri. Dacă lucrează, o fac în avantajul personal și al companiilor pe care le dețin ei, familiile sau prietenii lor. Jumătate dintre parlamentarii botoșăneni se laudă cu proiectele altora și bat câmpii despre presupusa muncă în serviciul patriei. Iar când se întorc acasă, afișează o superioritate incredibil de nesimțită, așteptând lauri și covoare roșii. Nu ar îndrăzni niciodată să se opună adevăraților lideri centrali, nu ar îndrăzni să revendice drepturi pentru locuitorii județului cu riscul de a supăra partidul, dar tupeul capătă brusc proporții monstruoase pe meleagurile natale.
Partidele promovează o groază de nulități pe criteriul simpatiei și servitudinii. Iar asta nu ar supăra pe nimeni, dacă pleava pe care o flutură în campanii electorale nu ar fi plătită de oameni care abia au ce pune pe masă. Politicianul de carton este un pericol pentru întreaga societate, pentru că demonstrează generațiilor viitoare că și mediocritatea poate urca pe scara socială, ba chiar dirija destinul celor educați în spiritul muncii. Politicianul de carton este toxic în instituția gazdă, pentru că ocupă locul unor oameni care s-ar strădui să rămână decenți față de alegătorii lor.
Este inutil să sperăm un viitor mai bun pentru județ și țară, când nerușinații, leneșii, docilii și nepricepuții tronează sprijiniți de partide.
