CALENDAR | Sfântul Cuvios Martinian

Devenit monah la vârsta de 18 ani, Cuviosul Martinian a petrecut 25 de ani în înfrânare şi rugăciune, vieţuind într-o peşteră din apropierea Cezareei Palestinei. Dumnezeu l-a învrednicit cu darul tămăduirii şi mulţi oameni au dobândit vindecare prin rugăciunile lui. Martinian a vindecat şi mulţi îndrăciţi. Pentru aceasta, diavolul avea să aducă asupra Sfântului Martinian numeroase ispite şi năluciri, pentru a-l depărta de viaţa de sihastru. Cel mai mult l-a ispitit diavolul pe Martinian cu patima desfrânării. Astfel, odată, primind în chilia sa o femeie – nu s-a îndurat să o lase afară, pe timpul nopţii, pradă animalelor sălbatice – aceasta i-a mărturisit că venise pentru el, pentru a se convinge toată lumea că viaţa lui nu este vrednică de laudă şi că poate fi ispitit. Mai înainte de a cădea în păcat, însă, cuviosul a fost tras înapoi, prin dumnezeiescul har. Atunci, aprinzând multe lemne, Martinian a sărit în mijlocul focului, dojenindu-se şi zicându-şi: “De vei putea să rabzi, Martiniane, focul iadului, lăsându-te în voia poftei, supune-te femeii!”. Şi aşa, arzându-se şi smerind sălbăticia trupului, pe femeia care şi-a venit în fire văzând toate acestea a trimis-o degrab la o mănăstire, să se pocăiască. Cuviosul s-a ascuns apoi pe o insulă pustie, unde a trăit timp de 10 ani. Într-o dimineaţă, naufragiind o corabie, o fată care se agăţase de o scândură, a scăpat cu viaţă şi a ajuns la locul unde se nevoia sfântul. Acesta i-a lăsat fetei hrana şi adăpostul său, apoi s-a aruncat în mare şi a înotat până la ţărm, zicându-şi: “Fugi, Martiniane, să nu te ajungă ispita!”. Sfântul Martinian şi-a petrecut ultima parte a vieţii pribegind din loc în loc, până când a sosit la Atena. Acolo, a adormit în Domnul, învrednicindu-se a fi îngropat cu mare cinste de episcopul locului. Sinaxarul aminteşte despre cele două femei, amintite mai sus, că şi-au desăvârşit viaţa, dobândind semnele sfinţeniei. Prima, Zoe, s-a dus la mănăstire şi, trăind în curăţie, s-a învrednicit a face minuni. Cea de-a doua, Fotinia, a rămas pe acea insulă pustie până la sfârşitul vieţii sale şi a crezut în Domnul.

 

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul www.GazetaBT.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Share This Article:

close