Sfântul Ioan Botezătorul a fost decapitat, la dorinţa împărătesei Irodiada, din răzbunare pentru mustrările pe care le făcea împăratului Irod, cel ce trăia în desfrâu cu soţia fratelui său. După ce a fost tăiat cinstitul cap al sfântului Ioan Înaintemergătorul, Salomeea, fiica Irodiadei, l-a luat într-o tipsie și l-a dus mamei sale. Împărăteasa a cerut ca trupul și capul Botezătorului să fie îngropate separat, de teamă să nu învieze. Capul l-a îngropat Irodiada în curtea sa, la un loc ascuns, iar trupul a dat poruncă să fie aruncat. Ucenicii, luându-l noaptea în mare taină, l-au îngropat în Sevastia, cetatea Samariei. Capul a fost îngropat în Castelul Maherus. După tradiţie, una dintre femeile mironosiţe, Sf. Ioana, l-a pus într-un vas de lut și l-a îngropat pe Muntele Eleonuli, unde era satul lui Irod. De aceea, atunci când Irod a aflat de minunile Mântuitorului Iisus Hristos, va spune că acesta este Ioan pe care l-a ucis. Mai târziu, vasul cu capul Sfântului a fost găsit de un monah pe nume Inochentie, care se retrăsese voind să-și zidească o chilie mică de piatră. Știind, după câte minuni se săvârșeau în acea vreme, că acela este capul Mergătorului Înainte, l-a păstrat la sine cu multă cinste. Alţi doi monahi, ale căror nume nu se cunosc, l-au luat după încetarea persecuţiilor, în vremea Sf. Împăraţi Constantin și Elena, și l-au dus la un olar din Emessa Siriei, unde a stat până în anul 453, când episcopul Uranie al Emessei l-a așezat în biserica din cetate, unde și-au aflat tămăduirea mulţi bolnavi. După mulţi ani, cinstitul cap al Sfântului Ioan Botezătorul va fi adus la Constantinopol. În amintirea aflării capului celui care a fost Înainte Mergător al Domnului, creștinătatea a rânduit prăznuirea de la 24 februarie.
