A început săptămâna albă a Postului Paştelui. Iată ce nu ai voie să faci!
Postul Paștelui se aporpie cu pași repezi, însă până atunci, credincioşii ortodocşi se vor afla începând de luni, 11 martie, în ultima săptămână dinaintea Postului Mare, numită în Biserică Săptămâna brânzei sau Săptămâna Albă
Pe data de 10 martie, credincioșii vor lăsat sec de carne, urmând ca de luni, 11 martie și până duminică, 17 martie, să consume doar ouă, lapte, brânză și pește.
Tradiții și superstiții în SĂPTĂMÂNA ALBĂ
În această săptămână, în zilele de miercuri şi vineri se face dezlegare la ouă, lapte, brânză şi peşte. În calendarele bisericeşti, pentru aceste zile apare menţiunea harţi, un termen popular care desemnează zilele de dezlegare a postului.
Săptămâna Albă este perioada care face trecerea spre cel mai aspru şi cel mai lung post din an, cel al Paştelui, considerat a fi un urcuș spre Înviere.
Astfel, pentru a urma calea către Înviere, preoţii ne recomandă să renunţăm, treptat, la alimentele care ne fac plăcere și să le înlocuim cu alimentele de origine vegetală.
De asemenea, Săptămâna Albă este ultima săptămână în care creştinii ortodocşi mai pot participa la petreceri.
Postul Paştelui durează şapte săptămâni, iar în acest an se încheie duminică, pe data de 5 mai.
Zilele de miercuri şi de vineri sunt aliturgice, nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie, ci Utrenia, Ceasurile şi Obedniţa. Totodată, drept pregătire pentru Postul Mare, la slujba de pocăinţă Pavecerniţa Mare este spusă rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, cu metanii: “Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie/ ( o metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău./ ( o metanie) Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. (o metanie) Amin”. Această rugăciune a Sfântului Efrem se rosteşte pentru prima dată la sfârşitul Utreniei din miercurea săptămânii lăsatului sec de brânză şi continuă până în miercurea din Săptămâna Mare.
Ultima zi din Săptămâna Albă este numită “Duminica izgonirii lui Adam din Rai”, întru amintirea zilei în care, strămoşii noştri au încălcat postul rânduit de Dumnezeu, mâncând din pomul interzis, apoi, cum nu şi-au recunoscut greşala, Adam dând vina pe Eva iar aceasta pe şarpe, au fost alungaţi din Paradis. Totodată, această zi este cunoscută din bătrâni drept “Duminica Iertării”, arătând râvna omenirii de a dobândi iertarea Domnului. La slujba Vecerniei credincioşii îşi cer iertare unul altuia pentru a începe postul împăcaţi. În tradiţia populară se păstrează încă obiceiul “Iertăciunii” (la care am asistat în copilărie), când copiii, unii ajunşi la vârsta senectuţii, dar norocoşi că mai au în viaţă măcar unul dintre părinţi, merg, le sărută mâna, rugându-i să-i ierte pentru greşelile pe care le-au săvârşit. Odinioară, în “Duminica Iertării”, bunicii îşi aşteptau nepoţii la “bătutul alviţei” delicatesă care era agăţată cu o sfoară în tavan iar cei mici se chinuiau să muşte din ea, fără să o atingă.
Ce fac credincioșii în Săptămâna Albă ca să aibă parte de spor și sănătate
Pe lângă faptul că nu se consumă carne, mai există și alte interdicții. Tradiția populară spune că nu este bine să faci baie sau să speli haine în ziua de marți. În unele sate se crede că femeile nu trebuie să se spele pe cap în Miercurea Albă pentru a nu albi prematur.
Totodată, în aceste zile nu se toarce. Se spune că femeile care încalcă această regulă vor aduce ghinion asupra bărbaților lor, care se pot răni la muncă.
Potrivit calendarului creştin-ortodox, din Duminica în care se lasă sec de carne nu se mai fac nunţi. De altfel, nunţi nu se fac tot postul şi nici în Săpătămâna luminată, adică din 6 mai până în 12 mai.
În zilele de miercuri şi vineri din Săptămâna Albă nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie.
