BANCUL ZILEI | Fabula unui bărbat inteligent

Din lunga delegaţie se-ntoarce un bărbat.

Nu ştiu cum s-a făcut de n-a telefonat Nevestei, cum făcea de obicei…

Poate n-a vrut să cheltuiască alţi doi lei.

S-a-nfiinţat acasă, total neaşteptat,

Când ea dormea, de altul îmbrăţişată-n pat…

Iar omul nostru, fără tămbălău,

Şi-a înşfăcat valiza… s-a dus pe drumul său…

S-a aşezat pe-un bolovan, chiar lângă bloc,

A tras dintr-o ţigară… a tras din ea cu foc.

Cotrobăind nădragii, dădu de telefon,

Sună acasă: “Dragă, te sun de pe peron…

Voi fi cam într-o oră, te pup, al tău, Ion!”

Şi ce crezi c-a găsit când s-a întors acasă ?

În cadă apa caldă-l ademenea, spumoasă,

Prosoapele de baie, halatul flauşat…

Mâncarea aburindă îl aştepta pe masă

Iar vinu-n frapieră părea c-a transpirat…

S-a scărpinat la ceafă bărbatu’ şi-a zis:

“Ehei! Decât să-mi las nevasta, mai bine pierd doi lei…”