Slujire arhierească la hramul Mănăstirii Sihăstria Voronei din Botoșani, care și-a cinstit ocrotitorul spiritual – FOTO

Mănăstirea Sihăstria Voronei a îmbrăcat astăzi straie de sărbătoare cu prilejul sărbătoririi ocrotitorului – Sfântul Cuvios Onufrie. Anul acesta, credincioșii au fost binecuvântați cu o vreme superbă și de prezența unor înalte fețe bisericești, împreună înălțând rugăciuni de slavă și mulțumire lui Dumnezeu și sfinților cinstiți astăzi. Sfânta Liturghie dedicată marii sărbători a fost săvârşită la mănăstirea botoşăneană de Preasfințitul Damaschin Dorneanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, printre aceștia regăsindu-se arhimandritul Ioan Harpa, exarhul mănăstirilor din zona Botoşanilor şi stareţ al Mănăstirii Popăuţi din Botoşani, protosinghelul Ghedeon Huțănașu, starețul Mănăstirii Sihăstria Voronei, arhimandritul Calinic Chirvase, starețul Mănăstirii Coșula, arhimandritul Mihail Balan, starețul Mănăstirii Râșca, preotul profesor Daniel Dascălu, directorul Seminarului Teologic Liceal „Sf. Gheorghe” Botoșani. Preasfințitul Damaschin Dorneanul a binecuvântat credincioșii prezenți la slujbă, încurajându-i să își pună nădejdea în Dumnezeu, acum cu atât mai mult în aceste vremuri tulburi, când omul a devenit tributar banului și comorilor pământești. La final, PS Damaschin a primit o icoană pictată cu Sfântul Onufrie, în semn de prețuire.

Slujba a fost  urmată de procesiunea cu  moaștele Sfântului Onufrie în jurul bisericii. La final, părintele Ghedeon Huţănaşu, stareţul aşezământului monahal, a rostit o alocuţiune de mulţumire pentru împreuna-slujire şi împreuna-rugăciune.

Între odoarele Mănăstirii Sihăstria Voronei se află icoana Maicii Domnului cu Pruncul de mână, o reprezentare unică în ţară. Această icoană a fost realizată de pictorul Vladimir Machedon, care a început-o când avea 100 de ani. Din cauza sărăciei şi a izolării mănăstirii de lume, lucrarea a durat 15 ani, din 1861 până în 1876, în care pictorul a făcut mai multe drumuri pe jos, chiar şi iarna, la Muntele Athos, pentru a obţine materiale, fonduri şi culori. Tot aici se păstrează şi moaştele Sfântului Cuvios Onufrie, canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 2005.

Istoria Mănăstirii Sihăstria Voronei

Încă din timpuri străvechi, unii din părinţii vieţuitori în Mănăstirea Vorona s-au retras aici, în colţ tainic, unde şi-au petrecut în linişte şi în rugăciune ultimele clipe ale vieţii lor pământeşti. Stareţul Iosif Vasiliu de la Mănăstirea Vorona a avut poruncă, în 1853, de la domnitorul Mihail Sturza să zidească biserica, aceasta fiind şi dorinţa lui. Stareţul, neavând lucrători pentru a începe construcţia a adus călugări de la via sa, la care s-au adăugat şi alţii, veniţi de la Schitul Cozancea. Zidirea bisericii a început în anul 1858 şi cu toate constrângerile legii secularizării, lucrările au continuat. În 1860 clădirea şi chiliile erau zidite. La 25 martie 1861 biserica a fost sfinţită de Episcopul Chesarie Sinadon, locotenent de Mitropolit al Moldovei. Finisarea lucrărilor şi pictarea bisericii de către schimonahul Vladimir s-a terminat în 1876. Dintre schimnicii care s-au ostenit în Sihăstria Voronei, cel mai cunoscut este cuviosul Onofrei, mort la vârsta de 57 de ani şi care s-a nevoit aici 25 de ani. Aceste date au fost scrise pe o lespejoară de piatră care s-a găsit la 9 mai 1846, când au fost scoase oasele din mormânt şi duse la schit. S-a vorbit de mai multe semne legate de cuviosul Onofrei, precum că la trei călugări care veneau de la Schitul Lacurile spre Mănăstirea Vorona, după ce au rătăcit prin păduri, înnoptând la apa Bahlului li s-a arătat o lumânare înainte şi mergând după lumina ei au ajuns la coliba cuviosului. Altădată unul dintre cei doi paznici care păzeau vitele mănăstirii Vorona s-a aşezat pe mormântul schimnicului şi fiind certat de celălalt paznic, a hulit. Atunci, din văzduh a primit o palmă peste cap şi i-a sărit luleaua, gâtul i s-a strâmbat şi a rămas mut. S-a însănătoşit după ce i s-au făcut mai multe rugăciuni la Mănăstirea Vorona, unde a fost dus. Domnitorul Mihail Sturza, venind la mănăstire, a luat mere de lângă mormântul schimnicului. Din aceste mere a mâncat o rudă apropiată lui şi îndată s-a vindecat de o boală nevindecabilă. După schimnicul Onofrei, în chilia lui s-a nevoit pustnicul Ioan, venit de la Mănăstirea Vorona. În istoria mănăstirii a rămas şi schimonahul Veniamin Constantinescu care, tânăr fiind, după intrarea în monahism a fost pe jos la Sfântul Munte. A adormit intru Domnul în 1917, la vârsta de 100 de ani.

foto: Tudor SIMION