Sfântul Mucenic Ioan Valahul
După binecredinciosul domn Matei Basarab (1632-1654), a urcat pe tronul Ţării Românesti, Mihnea al III-lea Radu, poreclit „Turcitul” (1658-1659). Cu toate că îşi petrecuse întreaga tinereţe la curtea sultanului şi ajunsese domn sprijinit de turci, s-a aliat cu domnitorii Moldovei şi Transilvaniei, nevrând sa mai plătească tributul. Mai mult, a omorât şi peste 2000 de turci aflaţi atunci în Ţara Românească.
Auzind toate acestea, sultanul Mehmet al IV-lea a trimis o oaste în Ţara Românească, una în Transilvania, iar în Moldova i-a trimis pe tătari. Mihnea a reuşit să-i învingă pe turci, dar de teamă s-a retras în Transilvania, unde a şi murit la scurt timp (6 aprilie 1660). Tătarii au învins pe moldoveni şi apoi au făcut mari distrugeri în toata ţara.
La fel s-a întâmplat şi în Transilvania. Turcii l-au învins pe voievod la Deva şi apoi s-au retras spre sud pe văile Oltului şi Jiului, arzând, prădând şi luând în robie mulţi bărbaţi, femei şi copii. Între cei robiţi se afla şi tânărul Ioan, în vârstă de 15 ani, care se trăgea dintr-o familie de neam bun. El era frumos la chip, luminos în privire şi bine legat în trup. Chiar dacă cei robiţi erau socotiţi ca un bun al sultanului, ei puteau fi vânduţi oricărui mahomedan. Astfel, unul din soldaţii care-l duceau în robie, fiind mai bogat, l-a cumpărat vrând să-l facă slujitorul lui. Crescut de părinţi în frica lui Dumnezeu şi respectând legea strămoşească, tânărul Ioan s-a împotrivit păgânului şi găsind un moment prielnic l-a ucis. Prinzându-l ceilalţi soldaţi l-au dus la Constantinopol si l-au dat soţiei celui ucis.
Aceasta, respectând legea ei, l-a dus pe Ioan la judecată înaintea marelui vizir. După ce a recunoscut tot, vizirul l-a încredinţat femeii să facă cu el ce va voi. Pentru că Ioan era deosebit de frumos, păgâna nu l-a omorât, ci a vrut să-l treacă la religia islamică, dar totul a fost în zadar.
Văzând că nu reuşeşte să-l convingă să renunţe la legea strămoşească, păgâna, plină de furie l-a dat pe bravul ostaş al lui Hristos conducătorului cetăţii, care l-a aruncat în temniţă. Aici, timp de mai multe zile mărturisitorul credinţei celei adevărate a fost supus la chinuri îngrozitoare. Crezând că aşa va face să se lepede de credinţa ortodoxă, păgâna venea zilnic la el în temniţă ispitindu-l. Însa el s-a dovedit tare în credinţă şi a rămas neclintit în hotărârea luată.
Dându-şi seama că se ostenesc în zadar şi că toate chinurile la care-l supuseseră n-au făcut altceva decât să-l întărească şi mai mult în dreapta credinţă, au cerut permisiunea vizirului să-l omoare. Acesta a fost de acord şi drept urmare călăii l-au dus la locul numit Poarta Stâlpului şi acolo l-au spânzurat. Aceste lucruri s-au petrecut în ziua de 12 mai 1662. Pentru statornicia în legea străbună, pentru care a primit moarte martirică, Sfântul Ioan a fost canonizat de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1955, luna octombrie.
