Ministerul Finanţelor Publice (MFP) a publicat vineri, pe site-ul propriu, Proiectul de Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal, document care clarifică prevederile actului normativ fără să modifice regulile stabilite de acesta.

Noul Cod fiscal, ale cărui prevederi urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 2016, stabileşte la art. 180 că persoanele fizice care nu realizează venituri şi nu se încadrează în categoria persoanelor exceptate de la plata contribuţiei datorează, lunar, CASS în valoare de 5,5% din salariul minim brut pe economie. Plata trebuie efectuată trimestrial, până în data de 25 a fiecărei luni din trimestru, de unde rezultă că termenele de plată şi în 2016 vor fi 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie şi 25 decembrie.

La valoarea actuală a salariului minim brut pe economie (şi care, potrivit informaţiilor furnizate în presa centrală de ministrul Finanţelor Publice, va fi păstrată şi la începutul anului viitor), de 1050 de lei, persoanele fizice care nu realizează venituri vor fi obligate să plăteasca 57,75 de lei pe lună, ceea ce înseamnă 173,25 de lei in fiecare trimestru şi693 de lei anual.

Notă: În cazul în care salariul minim pe economie va ajunge, anul următor, la 1200 de lei, aşa cum Guvernul anterior anunţase, contribuţia datorată de o persoană fără venituri va fi în cuantum de aproximativ 67 de lei pe lună şi 792 lei într-un an.

Printre cei vizaţi de aceste prevederi ale Codului fiscal se găsesc şi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, dar care muncesc şi realizează venituri în străinătate, fără însă să poată proba deținerea unei asigurări de sănătate emise de autoritățile din respectiva ţară.

Persoanele (…), care dețin o asigurare pentru boală și maternitate în sistemul de securitate socială din alt stat membru al Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Elveţiene care produce efecte pe teritoriul României și fac dovada valabilității asigurării, în conformitate cu procedura stabilită prin ordin comun al președintelui A.N.A.F. și al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, nu au calitatea de contribuabil la sistemul de asigurări sociale de sănătate“, este precizat în art. 153 alin. (2) din Codul fiscal.

Cu alte cuvinte, cetățenii români cu domiciliul în România, care realizează venituri din salarii de la angajatorii dintr-un stat membru al Uniunii Europene, al unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene,  respectiv, de la cei dintr-un stat care aplică un acord bilateral de securitate socială cu România nu datorează contribuții de asigurări sociale în România pentru aceste venituri.

În cazul lor, se aplică regula potrivit căreia lucrătorii care se deplasează pe teritoriul UE trebuie sa facă obiectul unei singure legislații în materie de securitate socială, potrivit Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială. Practic, statul unde cetăţeanul român munceşte este şi statul unde plăteşte asigurările sociale obligatorii.

Pentru a nu achita şi în România CASS, persoanele fizice aflate în aceste situaţii trebuie să facă dovada valabilităţii asigurării în statul în care realizează venituri, astfel:

  • în cazul persoanelor fizice care îşi desfăşoară activitatea în statele membre ale UE, se aplică prevederile Regulamentului (CE) 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială şi Regulamentului (CE) 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială;
  • în cazul in care activitatea se desfăsoară într-un stat care nu este membru al UE, Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Elveţiene, iar între România şi statul în care persoana îsi desfăşoară activitatea există un acord sau convenţie în domeniul securităţii sociale, se vor aplica prevederile acordului sau convenţiei.

În schimb, cetăţenii români cu domiciliul în ţară, care lucrează într-o formă neoficială în străinătate sau care nu au încheiată o asigurare medicală în condiţiile amintite anterior, vor fi nevoiţi să achite, în România, o contribuţie de 57,75 lei/lunar, corespunzătoare sumei de 693 de lei pe an.

Potrivit dispoziţiilor aplicabile de la 1 ianuarie 2016, suma de plată se calculează prin aplicarea cotei individuale de contribuţie asupra bazei de calcul reprezentând valoarea salariului minim brut pe ţară şi se datorează pe toată perioada în care sunt încadrate în aceasta categorie (a plătitorilor de CASS care nu obţin venituri).

Concret, se va aplica cota de 5,5% la baza de calcul – salariul minim brut pe ţară(care, momentan, are valoarea de 1050 de lei). Asta înseamnă o contribuţie de 57,75 de lei/lunar, deci un total de 693 de lei pe an, suma care trebuie platită în rate egale, trimestriale, de 173,25 de lei.

Noul Cod fiscal mai stabileşte că, pentru persoanele fizice care nu au realizat venituri pe o perioadă mai mare de şase luni şi nu au efectuat plata contribuţiei lunare pentru această perioadă, contribuţia datorată pentru luna în care solicită înregistrarea se calculează prin aplicarea cotei de 5.5% asupra bazei de calcul reprezentând valoarea a de şapte ori salariul minim brut pe ţară.

În schimb, dacă perioada în care nu s-au realizat venituri este mai mică de şase luni şi nu s-a efectuat plata contribuţiei lunare pentru această perioadă, contribuţia datorată pentru luna în care solicită înregistrarea se stabileşte proporţional cu perioada respectivă.

Datorează CASS românii cu domiciliul în ţară, detaşaţi într-un alt stat?

În proiectul de act normativ care aprobă normele de aplicare a Codului fiscal, publicat vineri de MFP, este explicată şi situaţia românilor cu domiciliul în România, care realizează venituri din salarii de la angajatori români și sunt detașaţi într-un stat membru al UE, Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene.

Astfel, aceste persoane se supun legislației din România și datorează contribuțiile sociale obligatorii în România, numai în situația în care dețin formularul portabil  A1 eliberat de Casa Națională de Pensii din România. Formularul A1 dovedește exclusiv menținerea titularului acestuia la sistemul de securitate socială (asigurare pentru pensie, accidente de muncă și boli profesionale, asigurări sociale de sănătate, prestații familiale) din statul de trimitere (statul de care aparține instituția care a emis respectivul document).

Pentru persoanele fizice, cetățeni români cu domiciliul în România, care realizează venituri din salarii de la angajatorii dintr-un stat care aplică un acord bilateral de securitate socială cu România, se aplică prevederile din acordurile bilaterale în domeniul securității sociale. Condiţiile detaşării sunt similare celor prevăzute de regulamentele comunitare, singurul element care diferă fiind durata perioadelor de detaşare şi de prelungire a acestora. Instituţia competentă în ceea ce priveşte determinarea legislaţiei aplicabile în cazul lucrătorilor migranţi este Casa Naţională de Pensii Publice.

Ce trebuie să facă românii care lucrează în străinătate cel puţin şase luni?

Potrivit articolului 59 din noul Cod fiscal, o persoană fizică cetățean român, ce știe că va părăsi teritoriul României pentru mai mult de 183 de zile și este interesată să își modifice rezidența fiscală, va depune o declarație pentru renunțarea la rezidența fiscală.

Însă, până la momentul schimbării rezidenței fiscale, o astfel de persoană va plăti, către bugetul de stat din ţara noastră, impozitul pe veniturile realizate atât din România, cât și din străinătate.

Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care dovedeşte schimbarea rezidenţei într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, este obligată în continuare la plata impozitului pe veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, până la data schimbării rezidenţeiAceastă persoană are obligația completării și depunerii la autoritatea competentă din România a formularului prevăzut la art. 230  alin. (7), cu 30 de zile înaintea plecării din România pentru o perioadă sau mai multe perioade de ședere în străinătate care depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive și va face dovada schimbării rezidenţei fiscale într-un alt stat“, scrie în documentul amintit.

Notă: La art. 230 alin. (7) din Codul fiscal este stipulat că atât Chestionarul pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România, cât şi Chestionarul pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România se stabilesc prin norme.

Potrivit consultantului fiscal Adrian Benţa, rezidenţii statelor cu care România are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri trebuie să îşi dovedească rezidenţa fiscală printr-un certificat de rezidenţă emis de către autoritatea fiscală competentă din statul străin sau printr-un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei conform legislaţiei interne a acelui stat. Acest certificat/document este valabil pentru anul/ anii pentru care este emis.

Cât priveşte persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care dovedeşte schimbarea rezidenţei într-un stat cu care România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, aceasta este obligată în continuare la plata impozitului pe veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, pentru anul calendaristic în care are loc schimbarea rezidenţei, precum şi în următorii trei ani calendaristici.

Cine datorează concret CASS, dacă nu realizează venituri?

Conform dispoziţiilor art. 180 din Codul fiscal, sunt obligaţi să plătească CASS cei care nu realizează niciunul dintre veniturile menţionate la art. 155 din noul Cod fiscal, adică:

  • salarii;
  • pensii;
  • indemnizaţii de somaj;
  • venituri din activităţi independente;
  • venituri din chirii;
  • venituri din activităţi agricole sau piscicultură;
  • indemnizaţii de creştere a copilului;
  • bani din concedii medicale;
  • ajutoare sociale.

şi nu sunt exceptaţi de la plata acestei contribuţii.

Notă: Din acest articol puteţi afla şi ce persoane beneficiază de asigurare în sistemul public de sănătate, fără a plăti CASS.

Sursa: avocat.net