LOCAL | Parcul de Agrement Cornișa Aquapark & Sports a fost terminat mai rapid decât autostrada Transilvania – FOTO
Anul ăsta s-a deschis, după șapte ani de lucrări, Cornișa Aquapark & Sports la Botoșani, cel mai mare parc regional din zona de nord-est a României. Măcar a fost terminat mai rapid decât autostrada Transilvania, aia la care se lucrează de 15 ani.
Când zici Botoșani, te gândești la Eminescu sau la băiatul de la care cumpărai legale în urmă cu zece ani. Oriunde te-ar plimba mintea, mi-e greu să cred că te gândești la un loc întins pe 48 de hectare, cu o piscină exterioară și una acoperită, parc de agrement pentru copii, terenuri de sport, patinoar, heleșteu și râu artificial pentru rafting și altele. Acest parc reprezintă o investiție de peste 20 milioane de euro (finanțare europeană și fonduri ale Primăriei Municipiului Botoșani) într-una dintre cele mai sărace regiuni din țară, care aduce acum vizitatori din toată Moldova. În comparație, în Iași există zona Ciric, cu pădure și lacuri, care a fost modernizată tot cu bani europeni, însă e folosită mai mult pentru grătare. Avem aici cel mai scurt telescaun din țară, care stă nefolosit de doi ani, și un loc de joacă în care-ți duci copilul doar dacă nu-l mai vrei.
Giolgău de baltă de la Constanța fiind, am luat repede un microbuz de la Iași la Botoșani să mă scald și eu în oaza asta de promisiuni mărețe de la Botoșani. Ajuns în oraș, trec și pe la Facefood înainte s-o dau spre aquapark, să mănânc un sandviș cu ton. Da, așa îi spune și da, e scris cu fontul logoului Facebook, da’ au mâncare bună la prețuri decente.
La Cornișa, în parcarea din față, au improvizat românii mei un bâlci corespunzător, cu muzică și grătare, mici, cefe de porc, cârnați, frigărui, murături, poale-n brâu, kurtos kalacs și bere la pahar. Apreciez totuși că sunt sinceri și recunosc că peștele prăjit e șprot, nu ca toți tâlharii de pe litoral care zic că chestia aia mică și schimonosită e hamsie. Atmosfera de sat de vacanță mă face să mă simt instant la locul meu, printre oamenii care stau la bustul gol la mesele de festival și bobinează grătar cu ceva lăutărească pe fundal.
Dau o tură pe partea exterioară a complexului, zona cu heleșteu și râul pentru rafting, unde un cuplu se plimbă cu hidrobicicleta în cercuri în lacul minuscul, admirând priveliștea de peste drum, Cimitirul „Pacea”. În zilele însorite te poți planta aici pe o bancă cu un rucsac cu beri și poți privi contemplativ la cruci și parastase, nici măcar nu trebuie să plătești intrare pentru zona cu piscine. Angajații ne îndeamnă să ne facem poze în caiacele de pe mal, „Da’ să prindeți și firma dacă se poate”, logoul Aqua Park din spate.
Ajungem și la zona cu piscine, unde în weekend e 30 de lei accesul pentru trei ore și 50 de lei pe zi. Plătim, dar cum nu mai au destule brățări de acces, ne dau să poștim două la patru oameni. Fiecare brățară are alocat și un dulăpior pentru lucruri personale, dar al meu nu se deschide, așa că le iau cu mine și ajung la piscina interioară, acoperită, unde-s atât de mulți copii că mi-e frică și să mă uit în direcția generală a apei. Tot în zeama asta sunt scuipați și ăia care se dau în tobogane. Mergem mai departe, afară.
Prindem câte un șezlong și ne tolănim la soare. În afară de tarabele cu grătar și bere la pahar nu-s magazine în zonă, iar clienții sunt încurajați să vină pregătiți sau să dea comenzi de la firmele din oraș care au delivery. Desfacem beri în timp ce niște copii se bat lângă piscină pe Roxette – Joyride. N-am fost inspirați să luăm și niște mici de la intrare, așa că desfacem și-o pungă de Lotto Classic cu brânză, sau picioare, cum le mai spunem noi, din cauza mirosului cernobîlic pe care-l emană.
Mă arunc în piscină, dau o tură, mă lovește anxietatea când realizez că-s înconjurat de copii. Ies repede. Întinsă pe șezlong, o fată citește Cele cinci limbaje ale iubirii, iar din spatele ei se aude zornăitul repetitiv al zarurilor; doi gospodari joacă o tablă și împart un butoiaș de un litru de Neumarkt.
Bărbații discută sport și politică pe marginea piscinei și alții se îmbărbătează unii pe ceilalți să se arunce de la trei metri în apă, sub privirile salvamarului. Mi-ar fi plăcut să văd mai mulți salvamari, în schimb, pentru că în capătul celălalt, unde-i apa mai mică și se bălăcesc copiii, sunt doar niște colace de salvare lăsate la mal, să fie, „salvați-vă singuri”. Deși am auzit din povești că se descurcă și te scot copiii din apă înaintea angajaților.
Pe undeva pe-aici e și o cameră mică cu un jacuzzi, dar au pus stăpânire pe ea câteva femei mai în vârstă, care ne dau afară din priviri. E atât de al lor locul ăsta acum că simt că am intrat într-unul dintre tablourile alea de Coolidge cu câinii care joacă poker.
Ne mai prăjim puțin la soare pe Sabrina – „Boys Boys Boys” și Ina Wroldsen & Alok – „Favela” și alte melodii în buclă de la Viva FM și ieșim să băgăm și noi niște mici, beri și plăcinte la neaoșul bâlci din față.
Dacă ești de prin Moldova și n-ai un iaz, heleșteu sau râu în care să te scalzi, merge o zi la Cornișa. În perioada asta se pregătesc și pentru sezonul rece, cu baloane presostatice peste terenurile de fotbal și tenis și urmează să se deschidă și patinoarul. Când am fost eu încă nu erau magazine în interior, dar între timp au deschis și o zonă cu alimente și am auzit că vor să amenajeze și un mic food court. E în același timp locul unde poți să-i dai neveu lu frac-tu, de unde pleci cu găuri pe care nu ți le doreai și unde, dacă ai noroc, prinzi și un târg de produse turcești, cu rahat și baclavale și Uludag Gazozu. Deci mai trebuie șlefuit pe alocuri (la propriu în cazul toboganelor), dar per total e ok pentru o zonă în care nu se întâmplă prea multe. Și lumea e oricum tristă de la atâtea necazuri.
Editor: Iulia Roșu
Sursa: https://www.vice.com
