Concursul Naţional Catehetic „Iubirea lui Hristos în familia mea”, este organizat de către Sectorul teologic-educaţional al Patriarhiei Române, cu aprobarea Sfântului Sinod conform Hotărârii nr. 10.832 din anul 2019. Acest concurs, adresat elevilor cu vârsta între 7 și 18 ani, s-a desfășurat în Parohia Izvorul Tămăduirii în perioada 1 februarie – 9 martie 2020. Elevii din grupa de cateheză, au fost coordonaţi de preotul paroh Ioan Alupoaiei şi de Maria-Valentina Timofti, profesor de religie la Şcoala gimnazială nr. 8 „Elena Rareş”. ,,Este foarte importantă lucrarea catehetică pe care o fac preoţii, profesorii şi lucrătorii bisericii în domeniul catehezei. Când vedem copii mulţi, dar şi bine pregătiţi. înseamnă că, undeva, o sămânţă a rodit în mod binecuvântat, iar această rădăcină a lucrării în ogorul sufletelor acestor copii trebuie să crească şi să se desăvârşească necontenit. Noi ca oameni, nu suntem numai minte, nu suntem numai inimă, nu suntem numai voinţă. Suntem toate acestea trei la un loc şi ceva mai mult”, a spus parintele Ioan Alupoaie.
Lucrările câştigătoare din parohia Izvorul Tămăduirii, care vor merge la faza pe protopopiat:
- a) „Balada omului schimbat de timp” – poezie scrisă de elev Pădurariu Alexandru, 13 ani;
- b) „Nașterea tatălui meu” – compunere scrisă de elev Șmadici George Eusebiu, 12 ani;
- c) „Două familii” – schiță realizată de eleva Neacșu Flavia, 14 ani.
Concursul Național Catehetic „Iubirea lui Hristos în familia mea” îşi propune să contribuie la dezvoltarea creativității prin libertatea oferită participanților în inițierea unor idei de proiect precum și a sentimentelor de atașament față de familie și valorile ei. Prin raportarea la tematica anului omagial, copiii sunt îndemnați să se apropie mai mult de părinții lor, iar preoții și profesorii implicați vor fi încurajați să acorde prioritate familiei în orizontul activității pastorale și didactice.
Redăm mai jos câteva dintre lucrările copiilor:
BALADA OMULUI SCHIMBAT DE TIMP
Colo-n târg mai jos de moară
La mijloc de mahala,
Locuiau într-o căscioară
Vasile și soața sa.
Doi bătrâni, nu prea-n putere
C-o fărâmă de pământ;
Fără bani, nu cu avere,
Opt găini și-un câine având.
N-aveau fii sau rude-n țară;
Nici sprijin în Botoșani,
Doar Sanda o pensioară;
Nea’ Vasile n-avea bani.
Ar fi vrut și ei, se pare,
Să adune cât de cât,
Ca să aibă de-ngropare
Când s-or duce în mormânt.
Ce s-aduni când n-ai mâncare?!
Pământul puțin rodea
Și cu banii pe „gustare”,
Pensia se termina.
De aceea ziua-ntreagă
Cugetau ei amândoi,
Ce să facă, cum să dreagă
Să mai scape de nevoi.
Dar odată merse Sanda,
La vecine-n mahala
Și aduse-n toată graba,
Veste bună-n casa sa.
Anunțându-l pe Vasile
Cel mereu trist și posac,
Că de-acuma o să fie
Bani și mâncare pe plac.
„Cum s-avem bani, măi muiere?
Pensia ta – mic venit,
Eu n-am bani să beau o bere;
Ce comoară ai găsit?”
„Bine zici că-i o comoară
(C-am vorbit și prin vecini),
Da’-i la noi: curtea de-afară,
Mult râvnită de străini.
De vom vinde măi Vasile
Bucățica de pământ,
Vom trăi în veselie
Pân’ vom merge în mormânt”.
„Bine ai gândit nevastă,
Dar ne trebuie creștini,
Oameni buni în coasta noastră,
Să ne-ajute ca bătrâni”.
„Treaba-i ca și rezolvată:
Am dat zvon în mahala,
Că eu vând ograda toată
Unui domn cu mila sa”.
Dup-această conversare,
Vasile și soața sa,
Au rămas în așteptare
Ca să vină cineva.
N-a trecut o zi sau două
De când zvonul s-a făcut,
C-au venit și clienți (vreo nouă),
Ca să cumpere pământ.
Le dădeau clienții toți banii,
Dar n-au fost pe placul lor;
Că, bătrâni fiind sărmanii,
Mai voiau și ajutor.
Tot atunci, ca o scăpare,
Doi tineri la dânșii vin,
(Milostivi și cu „parale”)
Ca să-i mai scape de chin.
El șofer, ea gospodină
(Obosiți de dări la bloc),
Voiau casă și grădină
Cu flori multe, busuioc.
Vorbind, s-au tocmit cu graba
Și cu bani și ajutor:
Pe Vasile și pe Sanda
Să-i ajute până mor…
Dacă au luat pământul,
Cei doi tineri n-au mai stat,
Cu puteri cum are sfântul
De lucrări s-au apucat:
Au pus proiectul la cale,
Au făcut măsurători,
Au luat materiale,
Au tocmit și lucrători.
Și cu act de primărie
Doi maiștri și-un salahor,
Au zidit cu trăinicie
Casă mare-n curtea lor.
…………………………….
Trecut-au ani și ani de-atunci…
În mijloc de cartier
Locuiesc cei doi bunici:
Gospodină și șofer.
Elev Pădurariu Alexandru, 13 ani
************************************
NAȘTEREA TATĂLUI MEU
Toamna anului 1972 era la jumătate. La zece ani după încheierea colectivizării agricole, locuitorii satului Joldești au fost binecuvântați cu roade bogate, încât toți și-au umplut ogrăzile cu porumb. Câteva zile au mai rămas până la Cuvioasa Parascheva și în gospodăria lui Gheorghe Șmadici, care câștigase anul acesta suma de 100 lei la întrecerea socialistă, era forfotă mare. De ce oare? Țața Maria trebuia să nască, mai avea un copil mic de un an jumătate, iar bădia Gheorghe tocmise câțiva vecini ca să termine de desfăcat gireada de popșoi din fața porții. Era în dimineața zilei de 11 octombrie, vremea era frumoasă, numai bine de lucru. Țața Maria Florea a dat în grabă niște brânză cu mămăligă lui Costel, băiatul și l-a pus pe lada sobei să se joace cu niște ciucălăi. Dacă se juca, s-a apucat de făcut mâncare pentru lucrători. Dar ce să facă? Ceva bun ca de obicei. Avea pus pe funie în pod, carne de vițel uscată în cuptor. Bădia Gheorghe i-a adus-o și a pus-o la fiert. Între timp a pregătit legumele și tocmagii de făină. A venit și Maria lui Corneanu să o ajute și i-a zis:
– Mai stai, țață Marie, naști acum și tot nu te lași de treabă?!
– Ce să fac, Marie, dacă este nevoie!
– Hai că te mai ajut și eu!
Au terminat borșul cu carne de vițel și au făcut o mămăligă mare, să ajungă. A scos țața Maria putina cu brânză, iar bădia Gheorghe a adus o „garafă” de rachiu de sfeclă și țoiul (pahar de 30 ml). Și au întins pe prispă un țol de cordele și au înșirat toate mâncarea. Au adus și străchinile de lut și lingurile.
– Bădie Gheorghe, cheamă oamenii la masă, a strigat Maria Corneanu.
S-au strâns toți – erau vreo 7 inși -, iar bădia Gheorghe, fiind cel mai mare, a zis tare „Tatăl nostru”. Maria Corneanu le-a dat la fiecare câte un rachiu, iar după ce au mâncat borșul, câțiva bărbați au mai băut unul. Apoi a pus dopul de ciucălău și a dus sticla în „casa cea mare” (odaia de curat) ca să mai fie de băut și la sărbătoarea Cuvioasei Parascheva. După ce au mâncat și s-au săturat, bădia Gheorghe s-a ridicat și a mulțumit lui Dumnezeu pentru masă:
– Mulțumim Domne, de pâine, de sare, de darul Sfinției Tale!
După ce au mâncat, s-au apucat iar de treabă. Trecea atunci pe drum Ileana lui Moscalu din capul satului și văzând că lucrau oamenii, a strigat:
– Măăi, oameni buuni!. Lucrați azi? Nu știți că azi îi 11 octombrie, Sfântul Filip și se ține de lup. Să nu vină lupul.
– Ai hai, zice bădia Gheorghe. Mă înveți tu pe mine, om bătrân?!. Crucea roșie în calendar se ține! Dacă nu ți-e a munci, stai acasă!
Nici bine n-a terminat de zis vorbele astea, că din casă s-a auzit strigând țața Maria:
– Măi Gheorghe, hai că mi-a venit ceasul să nasc!
Bădia Gheorghe s-a dus imediat la Mitruță Ababei și l-a chemat cu căruța. Au pus-o pe țața Maria în căruță și imediat au dus-o la dispensar. Aici au băgat-o în sala de naștere, a venit și moașa să aștepte. Pe la ora 5 după amiază, a născut țața Maria foarte ușor, un băiat de 4,8 kg. Nu se făcuse încă miezul nopții și țața Maria era cu copilul nou-născut acasă. A doua zi au venit toate vecinele să vadă băiatul. A venit și lelița Păulina Sudureac, care era mai în vârstă și, văzând copilul, a zis:
– Marie, copilul acesta va fi foarte deștept și el va fi sprijinul tău.
Copilul a fost sănătos și a crescut ușor. Acest copil era de fapt tatăl meu.
Elev Șmadici George Eusebiu, 12 ani
Prin aceste activități se va evidenția necesitatea de a intensifica legătura sfântă dintre viaţa familiei creştine şi viaţa Bisericii, dintre educaţia copiilor şi demnitatea persoanei umane, creată după chipul lui Dumnezeu.
Valorile familiei sunt concretizate prin viaţa de comuniune în care sunt asumate şi cultivate darurile specifice persoanelor familiei. Taina persoanei este realitatea ultimă şi fundamentală asumată în viaţa de familie.
Educaţia familiei începe de la educaţia copiilor, viitorii membri ai unor familii tinere. Nici şcoala şi, de multe ori, nici familia nu reuşesc să îndeplinească pe deplin sarcinile educative. Bisericii îi revine, în aceste condiţii, un rol foarte important în formarea tinerilor, educaţia religioasă contribuind la pregătirea tinerilor pentru viaţa de familie, întrucât sănătatea morală şi trăinicia familiilor sunt întreţinute şi cultivate prin învăţătura Bisericii.
