Astăzi a avut loc înmormântarea tânărului MIREL MOROSANU, de 21de ani, din Darabani, care a sfârșit tragic după un accident de circulație care avut loc în Germania.
Zeci de oameni din toate zonele au fost alături de familia îndoliată.
Pe moarte vom călca și noi
Și-atuncea ne vom revedea
Dar până-n ziua de apoi
Durerea tot va rămânea. . .
Nu vom privi către mormânt
Plângând mereu de disperare
Dar nici al tânguirii cânt
Din suflet nu ne va dispare. . .
Privi-vom cu discernământ
Înspre viața viitoare. . .
Căci, ce e omul pe pământ
Când se ridică ca o floare
Căci Ușa Tronului de har
Ne e deschisă și primim
Viața veșnică în dar
Și-un loc în Cerul cel sublim,
Fiindcă suntem ai Domnului,
Ai Creatorului Slăvit,
El ne-a făcut copiii Lui
Prin Fiul Lui Cel Preaiubit!
Marele Grădinar a ieșit din nou, în grădină și a ales să culeagă cea mai frumoasă floare pentru buchetul veșniciei.
,,Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiți de El’’, spune psalmistul, iar toti cei care s-au adunat, joi ,22 februarie 2018 , la serviciul de înmormântare , au crezut cu adevărat acest lucru. O zi parcă mai tristă ca niciodată în care din cer au început să curgă lacrimi înghețate ale iernii, nenumărate, la fel ca și din ochii oamenilor triști că nu mai este printre noi fiul,fratele, soțul, Mirel.
Sute de oameni l-au condus pe ultimul drum, pe cel care a fost un tânăr exemplu, un soț minunat care împreună cu soția Denisa aveau căsnicia perfectă.
,,De acum mă așteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da , in ziua aceea , Domnul, Judecătorul cel drept.Și nu numai mie , ci tuturor celor care vor fi iubit venirea Lui’’(2Timotei
Cu aceste versete din Biblie a înțeles familia Moroșanu și toți cei dragi să-și ia la revedere de la Mirel.
Valuri după valuri zbuciumate ne clatina corabia fara de ancoră a vieții. Moartea este tragedia vieții, este cutremur care zguduie adâncurile ființei, încât la un moment dat ne simțim părăsiți, singuri in fața eternitătii. Este acel “Eli, Eli, Lama Sabactani” al Domnului de pe cruce. Dar pentru creștin viața nu se termină vinerea pe cruce, viața deabia începe duminica odata cu învierea. Intre timp avem momente când îi plangem pe cei dragi, începem sa întrezărim acea luminiță de sperantă: “Nu vom privi către mormânt/Plângând mereu de disperare/Dar nici al tânguirii cânt/Din suflet nu ne va dispare. . .” Fie ca Domnul sa mangâie sufletele întristate și să reverse asupra lor ,harul si pacea Duhului Sfant!!!!!
Prof.,Alupoaei Laura”
Sursa: stirihudesti.ro
One Comment