LOCAL | Astăzi, Sfânta cuvioasă Pelaghia 

Sfânta cuvioasă Pelaghia a trăit la începutul secolului al cincilea și a fost artistă a teatrului din Antiohia. În prima parte a vieții sale, Pelaghia a fost o mare păcătoasă. Toate acestea până să ajungă să Îl aibă pe Dumnezeu în sufletul ei. Cuvioasa s-a născut la Antiohia din părinți păgâni, iar Dumnezeu i-a oferit o frumusețe trupească nemaiîntâlnită. Pelaghia s-a folosit de frumusețea pe care Dumnezeu i-a dat-o în scopuri necurate, spre pierzania ei și a celor care au căzut victime farmecelor sale. În urma tuturor desfrânărilor sale, a ajuns să devină mai bogată decât unii și-ar putea închipui. Într-o zi trecea pe lângă Biserica Sfântului mucenic Iulian, unde chiar atunci ținea predică episcopul Non. Ea s-a oprit când a auzit cuvântul acestuia referitor la înfricoșata Judecată și pedeapsa care-i așteptă pe păcătoși în iad. Acele cuvinte au cutremurat-o și au determinat-o pe Pelaghia să-și schimbe viața întru totul. I-a fost scârbă de ea însăși și a început să prindă frica de Creator. S-a pocăit cu amar de toate păcatele sale, îngenunchind în fața episcopului Non pe care-l ruga să o boteze: „Îndură-te și fie-ți milă de mine, Sfințite Părinte. Botează-mă și învață-mă pocăința, că sunt plină de păcate, gheena pierzării, mreaja și unealta diavolului”. Astfel se ruga Pelaghia, cu lacrimi în ochi episcopului Non, iar acesta a primit-o, acceptându-i pocăința și a botezat-o. În cadrul Sfântului Botez a slujit și Fericita Romana Diaconița, care i-a fost nașă. Diaconița a învățat-o despre viața creștinească dar și tainele credinței. Însă Pelaghia a râvnit mai mult decât Sfântul Botez. Conștientă de gravitatea păcatelor sale, mustrată de conștiință, a considerat că trebuie să se nevoiască până când va muri cât mai aspru cu putință. La scurt timp după botez și-a împarți săracilor toate averile pe care le-a câștigat prin desfrâu, și a plecat în mare taină la Ierusalim, purtând numele de monahul Pelaghie. S-a retras într-o peșteră pe Muntele Măslinilor și se închina în totalitate postind aspru, rugându-se fără încetare și privegheri. După ce a petrecut trei ani de zile în acea peșteră, a fost găsită de Iacov, diaconul episcopului Non. Însa când a venit diaconul a doua oară, la trei zile distanță, a găsit-o moartă și i-a îngropat trupul cu mare cinste. Sfânta Pelaghia a trecut la Domnul în anul 457. În ciuda vieții desfrânate pe care aceasta a dus-o, Dumnezeu a considerat vrednic sufletul acesteia cel curățit. Astfel, Dumnezeu a luat-o cu mare bucurie în Împărăția Cerurilor.

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul www.GazetaBT.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Share This Article:

close