Anunturisocial

Ecaterina, fetița de 12 ani a unui preot, a ieșit din comă. Acum are nevoie de 200.000 de euro pentru recuperarea neurologică

Ecaterina, fiica de 12 ani a preotului Nicolae Dima, a ieșit din comă după operația pe creieri. Fata este conștientă și pentru prima oară, a putut vorbi cu părinții ei, a relatat preotul Nicolae Dima.

„Este din ce în ce mai aproape de trezirea completă. Vorbește, deși nu foarte clar, dar spune cuvinte simple, știe cine suntem, cum ne cheamă, i-a recunoscut și pe cei trei Părinți de la biserica noastră. Aseară am spus împreună Îngerașul, iar ea își amintea și rostea versuri întregi ale rugăciunii. Ecaterina este conștientă doar în reprize, doarme mult, dar este bine, slava Bunului Dumnezeu! Multe sunt ședințele de terapie sunt dureroase, vorbim de durere fizică, iar Ecaterina le suportă cu greu. O încurajăm, o ținem în brațe mult, îi spunem mereu că ne impresionează prin curajul ei. De multe ori nu vrea să fie ajutată, ci se încăpățânează să facă o anumită mișcare prin propriile forțe. Și încearcă până reușește. O recunoaștem, așa este ea întotdeauna”, a povestit Părintele Nicolae Dima, tatăl Ecaterinei.

Drama Ecaterinei Dima a început într-o după-amiază de noiembrie. Fetița de numai 12 ani a ajuns la urgențe cu o durere teribilă de cap. Un CT cerebral făcut în grabă, la camera de gardă, avea să zguduie din temelii universul preotului Nicolae Dima care slujește la Biserica Sf.Nicolae, din București. Ecaterina avea o tumoră în mijlocul creierului. Cutia craniană era inundată în lichid, iar creierul nu se mai oxigena. Întreg sistemul nervos al fetiței era scurtcircuitat, iar funcțiile vitale au început să cedeze.

Costurile tratamentului în Germania sunt, însă, uriașe și părintele Dima face apel la sprijin.

„E complicat să le calculăm pe toate. Am achitat, cu ajutorul unor prieteni, 91 de mii de euro pentru o parte din cheltuielile generate de spitalizare pentru primele trei luni. Vor mai fi și alte cheltuieli, ne așteptăm la asta. În plus, cele trei luni nu vor fi de ajuns pentru recuperare, ci va fi nevoie de încă alte trei luni, din estimările pe care le putem face acum. Suntem adânc recunoscători tuturor celor care ne-au ajutat și ne ajută în continuare prin donațiile lor. Indiferent de condiția financiară personală, știu că ați fost impresionați de lupta pentru viață a copilei noastre, de zbuciumul nostru de părinți îndurerați și neputincioși. Dacă veți putea sprijini campania noastră cu orice sumă, dați o scânteie de viață copilului nostru. Aveți încredere că suma dăruită pentru Ecaterina va avea o întrebuințare eficientă”, a mai declarat părintele Nicolae Dima.

Pentru donații și sponsorizări din partea companiilor accesați: https://salveazaoinima.ro/ecaterina-dima/ sau trimiteți un SMS de 2 euro la numărul 8832 cu masajul mesaj Ecaterina!

Denumire entitate: Asociația „SALVEAZĂ O INIMĂ”

Cod de înregistrare fiscală: 31015982

Cont RON: RO05BTRL00701205W82870XX

Cont EUR: RO28BTRLEURCRT00W8287001

Cont USD: RO68BTRLUSDCRT00W8287001

Cod SWIFT: BTRLRO22

Cod BIC: BTRL

Banca Transilvania Botoșani

Vă rugăm să specificați în transferul bancar, la detaliile plății, numele Ecaterina Dima

Povestea Ecaterinei

Astăzi timpul parcă stă în loc. Ochii mari, surâzători, abia se întredeschid instinctual, umeziți de lacrimi scurse a durere profundă. Buzele uscate, par încremenite în timp, de parcă nu-și mai găsesc puterea de a rosti. Chipul său, împodobit altădată de un labirint de împletituri duioase, este dezgolit, traversat de drene și tuburi, tapetat cu plasturi, înghețat ca-ntr-o capsulă a timpului. Parcă asteaptă o rază caldă de soare care să-i scalde obrajii, redându-i strălucirea.

Stăm pe o margine de pat și derulăm în minte cei mai frumoși ani din viața noastră împreună cu Ecaterina.

Depănăm amintiri de teamă că nu vom mai avea răgaz sa ne creăm altele…

Ne amintim de primul gângurit, de prima îmbrățișare, primul dinte, de mersul de-a bușilea prin casă și scotocitul prin sertare, de emoțiile de la serbările grădiniței, de prima zi de școală, de sushi-ul cu gust de wasabi, de toate clipele petrecute împreună și, mai ales, de discuțiile filosofice despre viață, despre univers și despre misiunea fiecăruia pe Pământ.

Adesea ne spuneam că mintea ei este ca o mare în care se varsă râuri de idei. Ecaterina era mereu preocupată de frumos și bine, și nu trecea zi în care să nu cântăm, să nu dansăm, să nu ne bucurăm unii de alții.

MIERCUREA NEAGRĂ

Până într-o după-amiază de miercuri (02.11.2022) când, acuzând dureri de cap intense, am pornit în goană către o clinică medicală. După câteva investigații primare, obișnuite pentru un copil pre-adolescent de 12 ani, medicul a concluzionat că nu e nimic grav într-o durere de cap, dar a recomandat totuși, pentru a ne liniști, și efectuarea unui CT în perioada următoare, dacă durerea de cap persistă.

Calvarul însă abia avea să înceapă. Nici nu am părăsit incinta clinicii, că durerile Ecaterinei au atins cote paroxismice. Am schimbat brusc traseul și ne-am îndreptat către un spital pediatric (Spitalul Clinic de Copii „Victor Gomoiu”), unde primisem informația că există gardă de noapte, precum și faptul că am putea realiza un CT cranian.

Lăsarea serii prevestea o noapte lungă, zbuciumată, nepăsătoare. Am petrecut 3 ore în agonie la spitalul clinic de copii, întrebând ce se întâmplă cu Ecaterina, așteptând un diagnostic, tulburați de fiecare ceas care se scurgea și în care se amâna o soluție concretă pentru suferința Ecaterinei.

Un CT făcut în grabă avea însă să lămurească gravitatea situației și să îi determine pe medici să o transporte de urgență pe Ecaterina la Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar Arseni”. Vestea ne-a înmărmurit: CT-ul relevase existența unei tumori localizate în trunchiul cerebral, adică în mijlocul creierului. Tumora a generat blocada cailor lichidiene conducând la o hidrocefalie secundară.

Practic, creierul Ecaterinei era inundat în lichid, care nu se mai drena din cauza poziției tumorii, creierul nu se mai oxigena astfel, iar excesul de fluid cefahorahidian crea o presiune teribila asupra creierului, deoarece craniul, fiind o structura osoasă, nu este flexibil. Astfel, întreg sistemul nervos al fetiței era scurtcircuitat, iar funcțiile creierului afectate.

Deja viața Ecaterinei era agățată de un fir scurt de ață și singurul gând pe care l-am avut a fost îndreptat cu disperare către Dumnezeu: „Doamne, nu ne părăsi! Doamne, salveaz-o!”.

La ora 22.30 ajungem la Spitalul de Urgență. Ecaterina era în stop cardio-respirator. Acela a fost primul moment în care am simțit că ne stingem ușor ca o flacără într-o furtună de nisip. Nisip care încețoșa totul în jur, fără ca timpul să te lase să te dezmeticești și să nu uiți să respiri. Să respiri viață și să speri că totul nu-i pierdut.

După 9 minute de manevre de resuscitare conform protocolului și protezarea căilor respiratorii, Ecaterina și-a reluat activitatea cardiacă. Urma cea mai importantă intervenție în menținerea vieții Ecaterinei, montarea drenajului pentru a elimina lichidul acumulat în cavitatea craniană.

La mai puțin de 40 de minute, trupul Ecaterinei era străbătut din nou de fiorul morții, instalându-se al doilea stop cardiac. Activitatea cardiacă s-a reluat abia după 10 minute în care s-au realizat manevrele de resuscitare. Ecaterina a rămas în comă, toate funcțiile vitale fiind susținute de aparate. Singura veste bună în această luptă între viață și moarte era că medicii reușiseră montarea drenajului, astfel încât excesul de fluid cefahorahidian acumulat în creier să poată fi evacuat.

FACĂ-SE VOIA TA!

A urmat o noapte lungă, după o miercuri neagră… cea mai lungă și rece noapte din viața noastră. Timpul nu mai avea nicio noimă, nu știam cum se măsoară frica și nici dacă… să sperăm.

Ne-am anunțat prietenii, le-am povestit gâtuiți de lacrimi despre necazul ce s-a abătut asupra noastră și din acel moment un val de iubire, credință și nădejde ne-a îmbrățișat. Ne-am încredințat că orice s-ar întâmpla, din acea clipă, Ecaterina o să fie bine.

Starea ei deosebit de gravă a emoționat nu doar echipa spitalului și grupul nostru de apropiați, ci întreaga Românie. În doar 24 de ore s-au mobilizat oameni de pretutindeni în singurul demers care putea readuce suflarea vieții în trupul Ecaterinei: RUGĂCIUNEA.

România s-a întregit într-o unică misiune: ruga fierbinte către Dumnezeu pentru Ecaterina. Românii noștri din toate colțurile lumii, rugători din toate sfintele mănăstiri și locașuri, indiferent de naționalitate, toți ne-au fost alături într-un lanț de iubire și compasiune.

Începând încă de-a doua zi s-au săvârșit Sfânta Liturghie în fiecare zi, Sfinte Masluri și slujbe de priveghere pentru Ecaterina. Oameni simpli de pretutindeni au format un lanț de rugăciune neîncetată citind Psaltirea și Acatiste dedicate Domnului nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului, Sfintei Mucenițe Ecaterina și Sfinților Doctori Fără de Arginți și Tămăduitori, Sfinților Protectori ai familiei noastre. Ecaterina a fost împărtășită în fiecare zi și fiecare cuminecătură aducea o emoție delicată în atmosfera apăsătoare a salonului.

Am simțit toată dragostea voastră și efortul susținut pentru a ne da încredere, speranță și putere și VĂ MULȚUMIM!

Mari Sfinți au venit în vizită la Ecaterina în salonul de la terapie intensivă, prin Sfintele Moaște sau Miruri aduse cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Daniel: Sfântul Nectarie, Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Sfânta Mucenița Ecaterina, Sfântul Dimitrie cel Nou, Sfântul Gherasim din Kefalonia, Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, s.a.m.d.

Toți acești Sfinți au mijlocit pentru Ecaterina și au contrazis estimările medicilor, care nu îi acordase mai mult de două-trei zile de viață, ajutând-o pe Ecaterina să se stabilizeze, făcând posibilă intervenția chirurgicală din 15.11.2022 pentru excizia tumorii.

Dacă în urmă cu câteva zile, Ecaterina suferise un edem pulmonar, un singur lob al plămânilor (din cei cinci) fiind funcțional, până în ziua intervenției chirurgicale, ca prin minune, plămânii își recăpătaseră vigoarea, fapt care a permis pregătirea operației.

Înarmați cu credință și răbdare, căci acest gen de operație este foarte complex, cu multe riscuri și de durată (estimată la 6-8 ore), ne-am așezat în rugăciune, punându-ne nădejdea în Dumnezeu, care să inspire echipa medicală pentru luarea celor mai bune decizii pentru viața Ecaterinei.

Și încă o minune se produce, după aproximativ patru ore în blocul operator, intervenția se încheie cu succes, medicul neuro-chirurg extrage chistul din trunchiul cerebral, fără alte pagube pentru sănătatea Ecaterinei. Răsuflăm oarecum ușurați că nu este o tumoră malignă și dăm slavă lui Dumnezeu că ne-a ferit de alte complicații.

Mulțumim tuturor celor care au donat sânge pentru ca această operație să se poată desfășura în condiții sigure, riscul de hemoragie fiind unul foarte crescut.

Odată eliminată cauza care a determinat toată această suferință a Ecaterinei, speranța a înflorit în inima noastră, timid la început, apoi din ce în ce mai abitir, primind putere de la voi, cei care ne-ati purtat în gândurile și inimile voastre în toată această perioadă de grea încercare.

FLOAREA SPERANȚEI

Ne așteptam, firește, ca Ecaterina să se trezească din comă pentru a putea evalua starea sa din punct de vedere neurologic și a începe recuperarea.

Agonia nu avea însă să se termine. De la momentul intervenției chirurgicale (15.11.2022) și până în prezent Ecaterina nu s-a trezit. Este într-o stare de inconștiență, cu mici semne de activitate cerebrală, respiră spontan (după ce i s-a realizat o traheostoma și a fost decuplată de la ventilator) și abia în prezența noastră, a părinților, dă vagi semne de percepție, de exemplu, prin creșterea pulsului și zbateri ale membrelor.

Toată această perioadă a fost una critică, la hotarul dintre viață și moarte, însă după ce traversezi trei momente culminante: două stopuri cardiace și o intervenție pe creier, inevitabil speri că tot acest efort nu a fost în zadar și că, în curând, Ecaterina va reveni printre noi.

Oare însă ce mai avem de făcut? În curând se implinește o lună de la excizia tumorii și Ecaterina nu s-a trezit. Am trimis documentația sa medicală către mai multe clinici din străinătate și, după evaluarea cazului, am înțeles necesitatea și urgența transferării Ecaterinei la una din aceste clinici.

Fiecare zi în această stare de inconștiență înseamnă pentru Ecaterina ratarea unor șanse la recuperare sau chiar la viața însăși.

O privim cum zace de mai bine de 6 săptămâni, prăbușită într-un pat de spital, lipsită de toată vigoarea și energia ei debordantă, fără să ne poată împărtăși durerea ei, fără să putem să o ajutăm mai mult. Această neputință doare acum mai tare decât toate veștile teribile primite tăvălug, ca o avalanșă de încercări care să ne zdruncine credința.

În această stare de așteptare zbuciumată, în care multe clinici din cele abordate ne-au transmis fie refuzul lor, fie ne-au indicat un termen mai indelungat de la care ar putea prelua un astfel de caz, primim cea mai bună veste: o clinică renumită din Germania la Klinik Avaria, specializată în recuperare neurologică pediatrică o poate primi pe Ecaterina de îndată.

Clinica efectuează un estimativ al costurilor minime și solicită un avans de 90.000 de euro, indicând faptul că, în funcție de rezultatele evaluării stării de sănătate a Ecaterinei în Germania, costul inițial al tratamentului se poate ridica la peste 200.000 de euro.

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button

You cannot copy content of this page