Moartea acestor sfinți părinți s-a întâmplat în timpul împărătesei Irina (790-802) și a fiului acesteia, Constantin VI, când în Palestina sarazinii făceau dese incursiuni în ținuturile din preajma Ierusalimului. Două astfel de năvăliri s-au întâmplat la Mănăstirea Sfântului Sava, în timpul Postului Mare, una în săptămâna dinaintea Floriilor și cealaltă în Joia Mare dinaintea Paștilor, în urma cărora au fost uciși sau răniți foarte grav mulți dintre viețuitorii mănăstirii, chiliile fiind incendiate. Uciderea sfinților mucenici s-a făcut cu sălbăticie, unii dintre ei a au fost săgetați cu săgețile, altora li s-a tăiat capul, alții au fost tăiați în două, iar altora li s-au tăiat mâinile și picioarele sau au fost uciși cu pietre. În mănăstire era și peștera Sfântului Sava, aici au murit optsprezece monahi, asfixiați cu fum, care erau chinuiți pentru a spune unde se află vistieria și mai marii așezământului monahal.
