Sfinții mari apostoli Petru şi Pavel, cei doi stâlpi ai Bisericii creştine au propovăduit, prin lucrarea lor misionară, învăţătura lui Hristos în lume. Sfântul Apostol Petru era originar din localitatea Betsaida din Galileea, fiind fiul lui Iona şi frate mai mare al lui Andrei, cel dintâi chemat de Domnul la lucrarea apostoliei. El s-a numit Simon până când Mântuitorul i-a schimbat acest nume în Chefa sau Petru. Avea meseria de pescar și era căsătorit. Înainte de a deveni Apostol al lui Iisus și-a făcut ucenicia la Sfântul Ioan Botezătorul. După o minune înfăptuită de Iisus pe când pescuia, Petru este chemat să devină „pescar de oameni”. Sfântul Petru a propovăduit Evanghelia în Ierusalim, în Iudeea şi în Antiohia, unde membrii bisericii s-au numit pentru prima dată creştini, iar apoi în Pont, Galatia, Capadocia, Asia Mică şi Bitinia. Conform tradiţiei, Petru a ajuns la Roma, unde a format Biserica de acolo. Sfântul Apostol Petru a sfârşit muceniceşte în capitala Imperiului Roman, fiind răstignit cu capul în jos în timpul împăratului Nero, la 29 iunie, anul 67. De la Sfântul Petru s-au păstrat în cartea Faptele Apostolilor 8 cuvântări și 2 epistole care îi poartă numele. Sfântul Apostol Pavel, supranumit „apostolul neamurilor” pentru că a predicat Evanghelia mai ales păgânilor, s-a născut într-o familie de iudei bogaţi în Tarsul Ciliciei, în anul 5 după Hristos. Deşi făcea parte din seminţia lui Veniamin și era fariseu, era cetăţean roman. Numele său evreiesc este Saul (furtună). Studiază la şcoala marelui învăţat Gamaliel, devenind zelos păzitor al legii și aprig prigonitor al creştinilor. Participă chiar la uciderea Arhidiaconului Ştefan, păzind hainele ucigaşilor. Devine creştin pe când mergea la Damasc pentru a-i prigoni pe creştini, când i se arată Iisus și îl întreabă: „Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?” Episcopul Damascului, Anania, îl botează în anul 35 și îi este schimbat numele în Pavel (linişte). Tot acum îşi recapătă vederea pe care și-o pierduse în urma revelaţiei. Pentru a fi salvat de la moarte, creştinii îl coboară cu un cos peste zidul cetăţii. Datorită credinţei sale și zelului arătat în răspândirea creştinismului, este închis de 3 ori: anii 59-61 în Cezareea, 61-63 în Roma și 66-67 tot în Roma. Este decapitat (pentru că era cetăţean roman) pe muntele Vatican în aceeaşi zi cu Sfântul Petru, în timpul împăratului Nero. A scris 14 epistole iar ultima (scrisă în anul 66 la Roma), este considerată testamentul său spiritual (2 Timotei). Sf. Apostoli Petru și Pavel ne sunt exemple vii de adevărată viață creştină și de dăruire pentru răspândirea credinţei celei adevărate.
