CALENDAR | Sfântul mucenic Laurențiu, arhidiaconul

Sfântul, slăvitul arhidiacon și mucenic Laurențiu sau Lavrentie (latină: Laurentius, „cel încununat cu lauri”) a fost unul din cei șapte diaconi a Bisericii Romei și împreună-pătimitor cu sfântul ierarh mucenic papa Sixt al II-lea al Romei, suferind mucenicia în timpul persecuțiilor ordonate de împăratul Valerian în anul 258. Sfântul Laurențiu era de loc din nordul Spaniei și a fost instruit de către Sfântul Sixt în timp ce era arhidiacon la Roma. Când Sixt a devenit Papă în anul 257, Laurențiu a fost hirotonit diacon și a fost însărcinat cu administrarea milosteniilor pentru săraci. La începutul lunii august din anul 258, împăratul Valerian a emis un edict prin care îi condamna la moarte imediată fără proces pe toți episcopii, preoții și diaconii („episcope et presbyteriet diacones incontinenti animadvertantur”). Această poruncă a fost dusă imediat la îndeplinire în întreaga Romă. În data de 6 august, Papa Sixt a fost arestat în catacombe și urma să fie executat alături de ceilalți doi diaconi ai săi, Felicissimus și Agapitus. În timp ce Sixt era dus pe Via Appia, spre a i se tăia capul, Arhidiaconul Laurențiu i-a ieşit în cale şi i-a strigat: „Unde te duci, Sfinte Părinte, fără fiul tău? Unde, mergi, o, episcope, fără arhidiaconul tău? Înainte nu te-ai apropiat niciodată de Sfântul Altar fără slujitorii tăi și acum te duci fără mine?”. Sfântul Sixt i-a proorocit că îi va urma în curând. Autoritățile imperiale s-au întors curând la Sfântul Laurențiu și i-au cerut să-i dăruiască împăratului comorile bisericii. În cursul următoarelor trei zile după moartea Papei și a arhidiaconilor săi, Sfântul Laurențiu s-a grăbit să împartă cât mai mulți posibil din banii bisericești săracilor. În a treia zi, în fața unui mic tribunal, el s-a prezentat prefectului, iar când i s-a ordonat să predea tezaurul, el i-a condus într-o cameră. Acolo, le-a arătat săracii, ologii și schilodiții, spunând: „Iată odoarele Bisericii! Biserica este bogată cu adevărat, mult mai bogată decât împăratul vostru”. Cuprinşi de furie, i s-a cerut acestuia să se închine idolilor. A refuzat şi astfel a fost închis în temniţă. Aici l-a vindecat de orbire pe Lucillus şi apoi l-a botezat. Temnicerul Hippolytus, fiind martor la minune a cerut şi a primit şi el botezul. S-a numărat şi el în rând cu mucenicii, fiind omorât pentru credinţa în Hristos. După mai multe chinuri, Sfântul Laurențiu a fost întins pe un grătar aşezat pe cărbuni aprinşi. Apoi le-a răspuns: „Eu mă dau ca jertfă plăcut mirositoare singurului Dumnezeu adevărat, pentru că jertfa ce se cuvine lui Dumnezeu este o inimă înfrântă şi smerită” (Psalmi 50, 18). Pe când soldaţii întăreau focul, el i-a vestit împăratului: „Învaţă că acest jăratec mă răcoreşte pe mine, dar pe tine te va chinui veşnic. Acum că sunt ars pe o parte, întoarce-mă pe partea cealaltă!”. După ce a fost întors şi pe cealaltă parte, a rostit o ultimă rugăciune: „Mulţumesc Ţie, Iisuse Hristoase, pentru că m-ai învrednicit să intru pe porţile Împărăţiei Tale”, iar apoi şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Primind pătimirea focului, Sfântul arhidiacon Laurențiu a stins focul cel necurat al idolatriei. În iconografie, el este reprezentat cu cădelniţa cu jar în mână, cădind şi înmiresmând Biserica lui Hristos.

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul www.GazetaBT.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Share This Article:

close