Sfântul Iacob a îmbrăţişat viaţa de sihastru încă din tinereţe. A fost episcop în vremea împăratului bizantin Copronim (741-775 d.H. În acea perioadă Biserica era tulburată de mișcarea iconoclastă, distrugerea icoanelor, declanșată de Leon al III-lea Isaurul (714-741), tatăl lui Copronim. Susținerea de către împărat a acestei erezii a determinat prigonirea acelora care se împotriveau, iconodulii, păstrători ai dreptei credințe. Printre aceștia s-a aflat și Cuviosul Iacob, care ajuns episcop a fost arestat și supus la multe chinuri care i-au pricinuit moartea.
