Pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel Tânăr a fost în Constantinopol un bărbat cinstit în rânduiala ostăşească şi vestit în palatele împărăteşti, cu numele Auxentie. Pe cât era de înţelept şi viteaz, pe atât era de credincios şi de râvnitor în faptele credinţei. Făcându-se ostaş al cerescului împărat Hristos, a luat chipul monahicesc şi s-a făcut slujitor al Lui Dumnezeu, mai întâi ca diacon, şi apoi ca preot, primind slujirea să izgonească diavolii din oameni. Dorind o viaţă liniştită, a lăsat cetatea şi s-a dus într-un munte, care se numea Oxia, mulţumindu-i tot timpul Lui Dumnezeu: ,,Tu Doamne, singur întru nădejde m-ai aşezat. Descoperit de nişte păstori, mulţi au început să vină la dânsul pentru felurite nevoi şi pentru tămăduirea trupului şi a sufletului, că Sfântul primise darul tămăduirii, dar şi darul înainte-vederii. Când a hotărât să se închidă într-o chilie, pe vârful muntelui, Cuviosul învăţa şi tămăduia poporul printr-o ferestruică, iar ucenicii lui împărţeau săracilor darurile aduse de către cei ce se tămăduiau. Cu evlavie şi cu dreaptă credinţă vieţuind şi întemeind multe mănăstiri, Cuviosul Auxentie, la adânci bătrâneţi s-a mutat la Domnul şi se roagă pentru noi.
