MAREA VIEȚII NOASTRE
Sfânta Biserică este corabia mântuirii noastre din marea cea învolburată a acestei vieții, în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos este prezent și pe care o cârmuiește. Una dintre cele mai des folosite imagini pentru a descrie viața omului pe pământ este călătoria pe mare. Chiar una dintre cântările din slujba pentru cei adormiți, face referire la această călătorie pe marea vieții: „Marea vieții văzând-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strig către Tine. Scoate din stricăciune viața mea Mult Milostive”. Aceasta pentru că viața omului este o alternanță între vremea liniștită și cea de furtună, între cer senin când viața noastră decurge liniștit, lucrurile merg bine în viața personală și cea de familie, suntem sănătoși, avem cele necesare vieții, dar iată că pe neașteptate apare o furtună, atunci când în viața noastră apare o neînțelegere, o suferință, o primejdie care vine asupra noastră pe neașteptate și ne pune răbdarea și credința la. Domnul nostru Iisus Hristos știe însă măsura încercărilor în viața noastră, când disperarea și teama ne cuprind, făcându-ne să ne îndoim și să slăbim în credință. Însă prezența lui Dumnezeu potolește furtuna și aduce mântuirea oamenilor. Creștinii aflați în corabia care se luptă cu valurile mării ridicate de furtună sunt chipul Bisericii încercate de valurile sau furtunile istoriei, de persecuții, de erezii. Vântul potrivnic reprezintă vremurile sau situațiile de ostilitate și respingere în lucrarea prin care ea încearcă să-i treacă pe oameni de la viața pământească trecătoare la cea cerească veșnică, într-o lume învolburată de păcate, de patimi egoiste personale și comune. Chemarea Mântuitorului Hristos în sufletul omului ce se luptă cu patimile și ispitele tulburătoare, aduce potolirea furtunii gândurilor, a ispitelor, necazurilor și suferințelor care îl tulbură pe om, dacă omul îl cheamă stăruitor pe Domnul Iisus Hristos în rugăciune: „Doamne, mântuiește-ne! Doamne, scapă-ne!”. În vuietul asurzitor al valurilor lumii, în grelele încercări prin care trecem, în mijlocul durerilor vieţii, noi creştinii trebuie să rămânem „întăriţi şi neclintiţi de la nădejdea Evangheliei” (Coloseni 1, 23). În faţa furiei diavolului şi a vrăjmaşilor noştri, Dumnezeul Cel Atotputernic şi Atotînţelept ne va scăpa, în mod sigur, căci zice proorocul David: „Pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura” (Psalm 31, 11). În vijelia nenorocirilor, în situaţiile cele mai grele şi în momentele de încruntare şi zbucium, să nu ne temem de nimeni şi de nimic, convinşi că Mântuitorul nostru este viu. El are milă să ne aline şi putere să ajute pe toţi care au probleme şi greutăţi, care sunt în primejdie pe marea învolburată a acestei vieţi.
