Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano Catolică îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. În popor, ziua este marcată prin obiceiuri şi superstiţii aducătoare de sănătate şi belşug.
Sărbătoarea Sfântului Gheorghe anunță începutul verii pastorale: în zorii zilei, când se aud primele broaşte cântând, Sfântul Gheorghe (Sângeorz) primeşte cheile de la Sfântul Dumitru (Sâmedru), ca să încuia anotimpul friguros. La toamnă, pe 26 octombrie (de ziua Sfântului Dumitru), cei doi sfinţi vor face din nou schimb de chei, pentru ca Sâmedru să descuie poarta, slobozind gerurile şi zăpada.
În credinţele populare, Sfântul Gheorghe intră în posesia cheii în zori, după ce se aud primele broaşte cântând. Pentru că aduce începutul verii pastorale, sfântul este numit şi Cap de primăvară.
Ramurile sfinţite alungă duhurile rele
Se mai spune că, dacă este rouă multă în această dimineaţa, vom avea un an cu mult belşug.
Tradiţia cere ca, în ziua de Sfântul Gheorghe, capul familiei să pună ramuri verzi la stâlpii porţilor şi ai grădinii, la ferestrele şi uşile casei şi ale grajdurilor, pentru ca membrii familiei şi vitele să fie feriţi de boli. Crenguţele înverzite se duc şi la cimitir şi se agaţă de cruce, pentru ca forţele malefice să fie ţinute departe de sufletele celor decedai.
Cine doarme azi va dormi tot anul
Aşa cred oamenii, în unele zone, şi în zilele noastre – că cel ce pune capul pe pernă în timpul zilei va fi molâu şi ”adormit” tot anul. Iar cel care este urzicat (lovit cu urzici) va fi ager, harnic şi sănătos întreaga vară.
Gunoiul, mai avertizează tradiţia, trebuie depus la rădăcina pomilor, care vor da rod din plin.
După slujba de la biserică, preotul împarte credincioşilor crenguţe de liliac, ce vor fi duse acasă, pentru a păzi sănătatea familiei şi a animalelor cât ţine anul.
În tradiţia oierilor, în ziua de Sângeorz se aleg ciobanii care vor lua în primire turmele până la Sfântul Dumitru.
Este şi sâmbăta lui Lazăr, numită şi Moşii de Florii
În sâmbăta din ajunul Floriilor, Iisus Hristos l-a înviat pe Lazăr, care fusese de patru zile înmormântat. Iar mulţimile adunate la poarta cetăţii l-au întâmpinat cu flori pe Mântuitor şi l-au aclamat. De aceea, sâmbata aceasta este numită, în popor, Moşii de Florii şi este ultima sâmbătă dinaintea Paştelor în care se fac pomeniri pentru sufletele rudelor plecate în lumea de dincolo.
Ce se dă de pomană
În sâmbăta lui Lazăr, în fiecare casă, gospodina pune la copt plăcinte, care vor fi împărţite rudelor, vecinilor, musafirilor, dar şi la cimitir, pentru pomenirea morţilor. În zonele care păstrează cu sfinţenie vechile obiceiuri, fetiţele îmbracă rochii albe, împodobite cu flori de primăvară şi merg cu colindul prin sat, spunând povestea lui Lazăr. Iar gospodarii le dau ouă pe care ele le vor încondeia în Joia Mare.
