Buna Vestire este ziua preabinecuvântata când s-a împlinit planul cel de veacuri al lui Dumnezeu, acela de a Se uni cu omul într-o singură „făptura minunata”. Este ziua în care cea mai aleasă persoană din istorie, Maica Domnului, a rostit acel „Fie mie după cuvântul tău”, a acceptat ceea ce nimeni până la ea n-ar fi putut primi, sa se plăsmuiască din pântecele ei Plăsmuitorul lumii. Și a acceptat în totală cunoștință de cauză. Ea a înțeles exact ceea ce urma să se petreacă și ceea ce urma ea să devină. Toată viața ei de până atunci o trăise într-o curăție desăvârșită, petrecând împreună cu îngerii, în Sfânta Sfintelor. Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este unul dintre cele mai mari evenimente din istoria lumii, pe care o prăznuim acum, nu doar cu bucurie și cu dragoste, ci și cu frică plină de cutremur, fiindcă aceasta este „începătura”, adică începutul mântuirii noastre. „Duhul Sfânt Se va pogorî peste Tine și puterea Celui Preaînalt Te va umbri; pentru aceea și Sfântul Care Se va naște din Tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Luca 1, 35). Nimeni, niciodată, de la facerea lumii și până la sfârșitul ei, nu s-a născut și nu se va mai naște ca Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos. Nimeni, niciodată, nu s-a născut fără sămânță bărbătească. Nimeni nu s-a născut și nu se va mai naște prin pogorârea Sfântului Duh. În nimeni, niciodată, nu S-a sălășluit Duhul lui Dumnezeu cu o asemenea plinătate desăvârșită cum S-a sălășluit în Preasfânta Fecioară Maria. Pe nimeni nu l-a umbrit puterea Celui Preaînalt și aceasta n-a sfințit nici un pântece de mamă cu atâta deplinătate și putere cum a sfințit pântecele Preasfintei Fecioare. Buna Vestire se constituie într-o adevărata „Teofanie”, o arătare a lui Dumnezeu cel Unul în fiinţă şi întreit în persoane, o teofanie continuată la Botez şi la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului. Ea este o pregustare a Cincizecimii, o arvună a venirii în lume a Duhului Sfânt. Maria „cea plină de har”, ca Eva cea nouă, este „steaua care arată Soarele”, „raza zilei celei de taină”, „cheia împărăţiei lui Hristos” şi „Maica Mielului și a Păstorului”. Dacă Eva a adus în lume blestemul, Maria a adus binecuvântarea, dacă Eva a adus în lume moartea, Maria a adus viaţa cea adevărată, dacă Eva s-a făcut pricină a căderii, Maria prin ascultare şi smerenie a devenit pricină a binecuvântării. Prin Eva a venit moartea, iar prin Maria, Viaţa. Ascultarea Mariei desfiinţează neascultarea Evei, prin aceasta Sf. Fecioară devine o a „doua Evă”, iar Fiul ei, „al doilea Adam”. Să răspundem şi noi cu smerenie, asemenea Sfintei Fecioare Maria, la toate chemările de sus pe care ni le face nouă Dumnezeu şi acceptându-le cu bucurie să fim conștienți de faptul că Dumnezeu se foloseşte şi de noi, ca instrumente ale voii Sale, în viaţa noastră şi mai ales a semenilor noştri. Se cuvine apoi, într-o zi ca aceasta, să devenim şi noi vestitori ai vieţii celei noi, a bunei voiri între oameni, a iertării şi a păcii venite nouă în lume prin Buna Vestire. Să o fericim „împreună cu toate neamurile” pe Maica Domnului „cea binecuvântată între femei” şi să o rugăm să ne izbăvească pe noi şi pe întreaga lume de toate nevoile ca să-i strigăm împreună cu Sfântul Arhanghel Gavriil, cu Sf. Biserică şi cu întreaga creştinătate: „Bucură-te Mireasă pururea Fecioară!”.
