Calendar

Deniile din Săptămâna Mare

Deniile se săvârşesc începând cu seara Floriilor, până în Vinerea Mare, când se cântă Prohodul Domnului. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Deniile se săvârşesc numai în două săptămâni din timpul unui an bisericesc şi anume: în săptămâna a cincea şi a şaptea din Postul Sfintelor Paşti. S-a păstrat denumirea de Denie pentru Utreniile din Săptămâna Patimilor, pentru că ele se săvârşesc seara, potrivit troparului: „Iată, Mirele vine în miezul nopţii…”. Chiar dacă Denia este o Priveghere, ea diferă de ceea ce Tipicul indică prin Priveghere. Denia este doar Utrenia simplă a zilelor de rând, în vreme ce Privegherea presupune Utrenia unită cu Vecernia şi Litia. Dar şi ca Utrenie simplă, Denia nu se aseamănă cu Utrenia din zilele de rând, pentru că ea cuprinde cântări şi rugăciuni specifice doar perioadei Sfintelor Paşti (troparul „Iată, Mirele vine…”, luminânda „Cămara Ta, Mântuitorule”, troparul „Când slăviţi ucenici…”). Cele mai importante denii sunt cele de joi şi vineri seara, cunoscute şi sub denumirile de Denia mică şi Denia mare. Cea de joi seară are ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor şi scoaterea Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se deosebeşte de celelalte denii prin Cântarea Prohodului, şi înconjurarea bisericii cu Sfântul Epitaf (cusătură sau pictură de mare frumuseţe care reprezintă scena punerii în mormânt).

Biserica ne cheamă pe toţi să parcurgem drumul Crucii începând din seara Floriilor prin sfintele slujbe ale Deniilor. Ele sunt de o frumuseţe aparte, cu o semnificaţie profundă, dar sunt şi o şansă pentru fiecare creştin să-şi probeze credincioşia şi fidelitatea faţă de Mântuitorul său.

 Denia de Luni, săvârşită duminică seara, face pomenirea fericitului Iosif şi a smochinului neroditor. Iosif, fiul patriarhului Iacob, este o prefigurare profetică a Domnului prin dragostea şi iertarea pe care a arătat-o fraţilor săi care l-au vândut spre a-l pierde. Pilda smochinului neroditor ne aminteşte că postul în care ne aflăm este o perioadă de transpunere în faptă a credinţei, de rodire duhovnicească prin smerenie şi pocăinţă, un timp al cultivării virtuţilor, chemându-ne să privim retrospectiv cu sinceritate dacă ne-am folosit de post în acest fel sau l-am înţeles doar ca pe o dietă.

 Denia de Marţi, săvârşită luni seara, ne aminteşte pilda celor zece fecioare, fiind un îndemn la trezvie şi folosire a timpului vieţii pământeşti ca pregătire continuă pentru veşnicie.

 Denia zilei de Miercuri încheie timpul Postului Mare ca timp al pocăinţei, prin Evanghelia despre pocăinţa femeii desfrânate, dar şi prin săvârşirea pentru ultima dată a rugăciunii Sfântului Efrem Sirul. De acum să ne folosim de roadele pocăinţei adunate în timpul postului pentru a simţi jertfa Crucii cu smerenie şi înfricoşare.

 Denia de Joi, săvârşită miercuri seara, pomeneşte „sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de Taină, rugăciunea cea mai presus de fire a Domnului şi vânzarea Lui”. Joi este ziua Cinei celei de taină, când Mântuitorul ne dă Legea cea nouă a iubirii Sale Jertfelnice şi prin viu grai („Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul precum v-am iubit Eu pe voi”- Ioan 13,34-35), dar şi prin jertfa nesângeroasă a frângerii pâinii. Se transpune în faptă moartea şi Învierea dătătoare de viaţă.

 Denia de Vineri, săvârşită Joi seara, face pomenirea sfintelor, mântuitoarelor şi înfricoşătoarelor patimi ale Domnului, aduse înaintea ochilor inimilor noastre prin cele 12 evanghelii care mărturisesc iubirea jertfelnică mai tare decât moartea a Domnului şi îndelunga Sa răbdare, pe care noi suntem chemaţi să o slăvim prin cuvânt şi faptă. Vineri dimineaţa se săvârşeşte Vecernia punerii în mormânt a Domnului, prin scoaterea în mijlocul bisericii a Sfântului Epitaf.

 Denia de Sâmbătă, săvârşită Vineri seara, ne descoperă taina şederii în mormânt a Lui cu trupul ca taină a smereniei Sale depline şi  ca mărturie a nemărginitei Sale iubiri pentru noi.

Credincioşii se adună pentru Slujba Prohodului sau a înmormântării Domnului. Smerenia cea mare a Domnului înfricoşează  toată  zidirea  văzută  şi  nevăzută  şi  ne  cheamă  să  ne  plecăm şi  noi  în  tăcere  smerită, răstignindu-ne   împreună  cu El  pentru a  şi învia împreună cu El.  Amin.

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Share This Article:

close

error: Alert: Content is protected !!